REŞIŢA – Pentru ca un mecanism să funcţioneze ireproşabil, e necesar ca fiecare rotiţă să se învârtă aşa cum trebuie. Lucru valabil de la un simplu ceas şi până la un stat. Însă atunci când o singură piesă începe să dea rateuri, toate celelalte funcţionează anapoda, până ajungi să nu mai ştii care e cea stricată. Lucru dureros de evident în „funcţionarea“ României din ultimii prea mulţi ani. Şi se vede la fiecare nivel – totul merge haotic, de pe o zi pe alta. Medicul te tratează de cancer cu aspirină şi de răceală cu citostatice.
Te duci să-ţi scoţi apendicele şi ieşi cu picioarele înainte. Profesorul, dacă nu se culcă cu copilul tău sau dacă nu te jupoaie de bani ca să-l treacă anul, îl prosteşte mai rău ca OTV-ul. Funcţionarul te priveşte indignat şi se abţine să nu te scuipe prin ghişeu pentru că l-ai deranjat din pauză. Poliţistul beat te omoară pe trecere, iar justiţia, ca să-l considere pericol social, trebuie să-şi ia şuturi în fund de la presă. Nu că presa ar sta mai bine – fie aleargă după cele mai penibile „mondenităţi“, fie, în cazul televiziunilor, după sancţiuni de la CNA.
Culmea ironiei, astea se întâmplă pe banii tăi! Taxe, impozite, coplată, tradiţionala şi inevitabila şpagă, plăteşti de-ţi ies ochii din cap doar ca să îşi bată joc de tine! Un minunat s(t)at fără câini.
Dar unde sunt aceştia? Ocupaţi cu interminabila bătaie pe ciolan, unde altundeva! Preşedintele se încaieră cu premierul pentru un scaun la Bruxelles, premierul se încaieră cu primarii pentru bani, primarii se încaieră cu parlamentarii pentru voturile pentru „centru“, parlamentarii se încaieră cu alegătorii pentru sistemul de vot, iar alegătorii se încaieră între ei prin birturi, pe scara blocului, la serviciu; pentru ce, nici ei nu ştiu.
Poate pentru că este mai uşor aşa decât să fii una dintre cele câteva „rotiţe“ anonime, oameni care încă se mai încăpăţânează să-şi facă datoria şi să ţină în mişcare mecanismul. Până ce vor rugini şi vor ceda…
Nina Curiţa