Luni, elevii au lăsat deoparte bucuriile şi relaxarea vacanţei şi au revenit pe băncile şcolilor. Emoţiile nu au lipsit (printre cei mai afectaţi fiind, ca de obicei, părinţii), însă poate cei mai emoţionaţi au fost cei care păşeau pentru prima oară pragul şcolilor – bobocii din clasa I.
În timp ce colegii lor mai mari veneau singuri sau stăteau mai departe de adulţi (doar de pe acum vor să fie maturi), micuţii stăteau strâns lipiţi de părinţii lor. Unii chiar se ascundeau în spatele lor. Lacrimi şi zâmbete, frică dar şi speranţă, toate acestea se puteau citi în ochii lor.
De înţeles, având în vedere că făceau un prim pas în necunoscut, într-o nouă viaţă. Vremea când păpuşile sau maşinuţele erau obiectele lor preferate a trecut, ele fiind acum înlocuite de cărţi şi caiete. Sub privirile temătoare ale părinţilor sau uşor ironice ale colegilor mai mari, bobocii păşesc în şcoală, fac cunoştinţă cu domnul sau doamna învăţătoare şi văd locul ce le va fi ca o a doua casă pentru mulţi ani de acum înainte.
Treptat, teama dispare, rămâne doar curiozitatea pentru o lume complet nouă pentru dânşii. Acum se mândresc şi ei – „suntem elevi!”. Şi tot acest peisaj este „dominat” de siluetele personalităţilor politice, care au profitat de această ocazie (nu se putea să o rateze) pentru a-şi face apariţia. Doar elevii de azi sunt alegătorii de mâine, nu?
Şi cum până „mâine” mai e, „astăzi” nu trebuie scăpaţi din mână părinţii. Câteva cuvinte abile legate de viitorul copiilor, şansă, etc, şi poate vor aplica ştampila acolo unde trebuie. Cât despre copii, ei încă sunt lăsaţi în inocenţa lor. Încă se pot bucura de prima zi de şcoală. Încă…
Nina Curiţa