O pată de culoare, într-o toamnă mohorâtă, pentru un oraş cenuşiu. O acţiune dedicată reşiţenilor. Trist e însă faptul că reşiţenii nu au avut timp să asculte poeziile citite chiar de cei care le-au scris, nu au vrut să-şi deschidă ochii sufletului pentru a admira ceea ce-au zugrăvit cei care au talent.
Nu spun că toate versurile au fost reuşite, nu spun că toţi cei care consideră că scriu poezie sunt şi poeţi. Nu. Dar sunt şi oameni talentaţi pentru care prezenţa unui public mai numeros i-ar fi impulsionat. I-ar fi încurajat să scrie mai mult, să iasă în evidenţă.
E adevărat că poezia este înţeleasă doar dacă ai o anumită sensibilitate. Nu trebuie să fim toţi sensibili la poezie, trebuie să fim sensibili măcar atunci când cineva încearcă să ne scoată din grijile cotidiene. Probabil că foarte multe acţiuni de acest gen ne-ar deschide ochii şi sufletele. Sau nu ni s-ar mai deschide deloc.
De ce să nu stăm să privim pe Magda lui Tolea la televizor? Doar e pe buzele tuturor, indiferent că mergi la piaţă sau într-o instituţie. Însă rar am auzit să vorbească cineva de Ion Chichere, Nicolae Sârbu, Octavian Doclin, Iosif Băcilă. De ce nu şi de mai tânărul Ovidiu Gligor.
Şi dacă nu de ei, unde mai auzim de Eminescu, Coşbuc, Bacovia, Goga? În şcoli. Dar nu-i suficient. Şi pentru cât timp vom mai auzi şi în şcoli? În timpul acţiunii „Reînviaţi oraşul cu poeţi“ ştiţi, printre altele, ce aţi pierdut? O seară în care ploua, versurile curgeau pe acordurile liniştitoare ale unor melodii. Un peisaj care ar fi smuls tristeţea oricarui om.
Fie el lipsit de sensibilitatea pentru poezie.
Nina Curiţa