65 de ani (1954-2019) de la câștigarea Cupei României la fotbal de către Metalul Reșița

REȘIȚA – Anul acesta, la 5 decembrie 2019, se împlinesc 65 de ani de la câștigarea „Cupei României” la fotbal de către Metalul Reșița.

În duminica de ajun a „Sfântului Nicolae” a anului 1954, iubitorii fotbalului reșițean au trăit clipe unice de bucurie, când Metalul Reșița – cum se numea pe atunci CSM Reșița de astăzi – a realizat o a doua mare performanță pentru rosso-nerii din Banat, după titlul de campioană câștigat de SS UDR în anul competițional 1930/1931.

Pentru prima dată în istoria fotbalului românesc, „Cupa Românei” la fotbal a fost cucerită de o echipă din Divizia B, după o memorabilă finală cu Dinamo București, disputată pe Stadionul Republicii din capitală, și câștigată de rosso-neri cu 2-0 în fața a 30 000 de spectatori. Cele două goluri ale reșițenilor au fost marcate de Szeleș în minutele 30 și 40.

Artizanii acestei izbânzi de răsunet și de neuitat pentru suporterii rosso-neri au fost: Iosif Zarici – Emil Chirilă, Valentin Teodorescu, Eugen Potoceanu – Mihai Munteanu, Ștefan Apro III– Iosif Jojarth II, Petru Mioc, Ștefan Urcan, Petre Iovan (Vida), Ștefan Szeleș. Rezerve au fost: Purcică și Kolnic. Antrenori: Mihai Zsizsik și Emil Cosma. Finala a fost arbitrată de Dumitru Schulder, asistat de C.Mitran și S. Segal.

Metalul Reșița – Câștigătoarea Cupei României, 1954

În acel an 1954, când campionatul s-a desfășurat după „sistemul sovietic”, primăvară-toamnă, echipa reșițeană a terminat pe locul 7 în Divizia B, seria a II-a.

Drumul spre trofeu

Metalul Reșița a uimit o țară întreagă prin rezultatele obținute în Cupa României, ediția XVII-a, după ce, în primele două tururi, a trecut de echipele din eșaloanele inferioare din regiune: 1-0 cu S.R.U.P Reșița și 0-0 la Minerul Lupeni (s-a calificat Metalul Reșița ca formație vizitatoare!).

Din 16-imile „Cupei RPR” până în finală, evoluția echipei reșițene a fost una încântătoare, eliminând pe rând 5 (cinci) divizionare A: 5-1 cu Știința Timișoara, 4-0 cu Locomotiva Târgu Mureș, 2-0 cu Locomotiva Timișoara, 1-0 cu vestita CCA București și, în finală, 2-0 cu Dinamo București.

Meciurile cu primele 4 echipe fruntașe din Divizia A s-au desfășurat la Reșița, pe stadionul vechi de pe Valea Domanului, o bază sportivă relativ modestă, cu teren fără gazon și tribună din lemn, având puține locuri locuri pentru spectatori. De aceea, în zilele de meci, stadionul și versantul dealului „se înegreau de mulțime spectatorilor veniți să-și susțină echipa favorită” (dr. Mircea Meilă”.

Din cronicile sportive ale vremii, am desprins „patina jocului” pentru fiecare meci jucat:

Șaisprezecimi de finală: Metalul Reșița – Știința Timișoara (loc.6 Divizia A) 5-1 (3-1)

Miercuri, 11 august 1954

Stadion: Valea Domanului din Reșița, spectatori: 5000. Au marcat: Jojart (min. 21), Urcan (min.36, 54, 74), Iovan (min.40) / Ciosescu (min.40). A arbitrat: I. Comșa (Craiova).

„Echipa Metalul a obținut cea mai frumoasă victorie în acest an datorită elanului cu care a jucat. Încă din primele minute de joc, echipa gazdă prestează un joc rapid reușind să înscrie primul gol prin Jojart II (min.21). Egalarea se produce cu un minut mai târziu când Cargol face o cursă pe extremă, centrează la Ciosescu și acesta reia cu capul în plasă 1-1 (min.22). Din acest moment jocul devine și mai dinamic. În min. 36 Urcan ridică scorul la 2-1. În minutul 40 Urcan centrează o minge lui Iovan și acesta reia imparabil urcând scorul la 3-1. La reluarea jocului, după pauză, acesta se desfășoară la același nivel ca și în prima repriză, unde Urcan înscrie în min.54 și 74, stabilind scorul final la 5-1.”

(Plăvițiu Iancu –ziarul local „Flamura roșie” din 14 august 1954)

„Peste 5000 de spectatori au asistat la un meci interesant în care echipa gazdă, desfășurând un joc foarte bun, a reușit o frumoasă performanță de a învinge Știința din Timișoara (echipă de categoria A) cu scorul sever de 5-1(3-1).[…] Față de jocul prestat victoria echipei Metalul Reșița este pe deplin meritată, chiar la acest scor.”

(ziarul „Sportul popular” din 12 august 1954)

Optimi de finală: Metalul Reșița – Locomotiva Tg. Mureș (loc.10 Divizia A) 4-0 (3-0)

Miercuri, 20 octombrie 1954

Stadion: Valea Domanului din Reșița, spectatori: peste 5000. Au marcat: Szeleș (min.4), Jojart II (min.11), Urcan (min.23, 58). A arbitrat: C. Petrescu (Craiova).

Formații: Metalul Reșița: Purcică – Plev (Poșa), Teodorescu – Kolnic, Munteanu, Vida – Jojart II, Iovan, Urcan, Chirilă, Szeles.

Locomotiva Tg. Mureș: Popa – Csuari, Ghierling, Bartha – Vakarcs I, Kajlik – Constantin M., Anderko, Vakarcs II, Katona, Szasz.

„Miercuri 20 octombrie peste 5000 de iubitori ai sportului au umplut pînă la refuz tribunele stadionului Valea Domanului, venind să asiste la desfășurarea meciului de fotbal dintre echipele Metalul Reșița și Locomotiva Tg.-Mureș, în cadrul optimilor de finală pentru „Cupa R.P.R.”. Din primele minute, jocul se desfășoară viu, cu pase precise. În minutul 4 de joc, Szeles este deschis pe extremă, intră în careul apărării Locomotivei și nestingherit trage puternic introducând mingea în plasă: 1-0. În minutul 11 de joc Szeles urmărește balonul, face o cursă spectaculoasă pe extremă, centrează lui Jojart II care se găsea la postul lui și acesta înscrie cel de al doilea punct în favoarea echipei reșițene. După o scurtă perioadă de dominare, în min. 23 Chirilă deschide pe Urcan, acesta pătrunde în careu și nestingherit, înscrie pe lîngă portar: 3-0. În cea de a-2-a parte a jocului […], în minutul 58 metalurgiștii fructifică din nou o acțiune la poartă. Chirilă centrează lui Urcan care înscrie: 4-0. […]. În general jocul a fost foarte disputant, Metalul a prestat un joc ethnic, cu pase precise, organizând tot timpul jocului acțiuni la poartă. Deși în repriza a II-a Locomotiva Tg. Mureș a jucat mai bine în câmp, din cauza ineficacității înaintării nu a reușit să înscrie nici un punct. În felul acesta jocul se termină cu rezultatul de 4-0 în favoarea echipei Metalul Reșița.”

(Plăvițiu Iancu –ziarul local „Flamura roșie” din 23 octombrie 1954)

”După un meci în care metalurgiștii au dominat cu autoritate în prima repriză, victoria le-a revenit cu scorul de 4-0 (3-0). În repriza a doua, deși ospeții au arătat o revenire, totuși nu au putut înscrie, fie din cauza apărării excelente a reșițenilor, fie din cauza ineficacității arătată de propria lor linie de înaintare. Primul punct a fost înscris în min.4, când Szeles, făcînd o cursă pe extremă, înscrie în plină viteză. 7 minute mai târziu, același Szeles, aflat la centrul terenului, pasează la Jojart II, care din volé introduce mingea în plasă. Metalurgiștii continuă atacurile și în min 23, în urma unei combinații Chirilă-Urcan, ultimul marchează. Al patrulea gol al partidei este înscris în min. 58 de Urcan, care primise mingea tot de la Chirilă.”

(ziarul „Sportul popular” din 21 octombrie 1954)

Sferturi de finală: Metalul Reșița – Locomotiva Timișoara (loc.4 Divizia A) 2-0 (1-0)

Duminică, 28 noiembrie 1954

Stadion: Valea Domanului din Reșița, spectatori: peste 5000. A marcat: Szeleș (min.24, 54). A arbitrat: C. Popescu (București).

Formații: Metalul Reșița: Zarici – Plev, Teodorescu, Potoceanu –Munteanu, Apro III – Jojart II, Mioc (Kolnic), Urcan, Chirilă, Szeles.

Locomotiva Timișoara: Franciscovici (Boroș, din min.5) – Corbuș, Androvici, Rodeanu – Nicolin, Ritter – Ferenczi (Gáll), Andreescu, Biolan, Langa, Bădeanțu

„Metalul a câștigat surprinzător, dar pe merit, pentru că a jucat cu mai multă însuflețire în tot cursul partidei, cu pase precise și deschideri lungi, depășind apărarea oaspeților, care s-a dovedit greoaie. Apărarea Metalului a interceptat sigur balonul și a lămurit de fiecare dată situațiile dificile. […]. În min. 5, la o acțiune a echipei Metalul, Franciscovici plonjează la piciorele lui Chirilă, care totuși izbutește să tragă, dar mingea este respinsă de pe linia porții de Androvici și ajunge la Jojart II care trage, iar Rodeanu trimite în corner. Franciscovici este însă rănit, astfel că-l înlocuiește Boroș. În min. 24 Urcan trece de Androvici și trage de la 18 m. Boroș nu poate reține și Szeles, venit în viteză, înscrie din 6 m: 1-0. În min. 33 , în timp ce Bădeanțu se pregătea să execute o lovitură de colț, Plev și Biolan se lovesc reciproc și sînt eliminați. Prima repriză se termină printr-o cursă rapidă pe partea dreaptă, făcută de Urcan, care trage la poartă, dar Boroș boxează mingea. La reluare, Locomotiva reintră decisă să schimbe rezultatul și domină un timp. În min 54 Urcan pasează lui Jojart II care, la rându-i, trimite lui Szeles, aflat în centru. Acesta reia din viteză direct în plasă: 2-0. În min. 57 asistăm la următoarea fază la poarta Metalului. Zarici, ieșit din poartă pe marginea careului de 16 m, degajează cu piciorul. Mingea ajunge la Androvici, care ezită, dar Rodeanu, venit puternic din urmă, trage spre poarta goală, însă Munteanu salvează în ultima clipă în corner. Din acst moment, jocul devine neclar din cauza nervozității echipei locomotiva.

(Severeanu C.- ziarul „Sportul popular” din 29 noiembrie 1954)

„O frumoasă victorie a fotbaliștilor reșițeni. Mii de oameni ai muncii din orașul nostru au așteptat cu viu interes întâlnirea de fotbal din sferturile de finală a cupei R.P.R, dintre echipele Metalul nr. 1 și Locomotiva Timișoara. În meciul de duminică s-a putut vedea voința jucătorilor reșițeni de a învinge. Dacă în primele minute de joc am asistat la un joc timid, restul meciului s-a desfășurat sub nota de dominare a echipei noastre. Demn de remarcat în acest meci a fost jocul extremei stângi, Szeles, care a fost și realizatorul celor două goluri. La fel, Munteanu a fost acela care a salvat cîteva ocazii clare de gol. În actualul sezon, fotbaliștii din echipa locală au obținut rezultate, în special în jocurile desfășurate în orașul nostru pentru cupa R.P.R. Au plecat învinse la scoruri categorice trei echipe de fotbal din categoria A: Știința Timișoara, Locomotiva Tg. Mureș și Locomotiva Timișoara. […]. Învingînd echipa Locomotiva Timișoara, echipa de fotbal Metalul Reșița s-a calificat pentru semifinala cupei R.P.R. Metalurgiștii reșițeni au acum o bună ocazie de a se reafirma.”

(Moritz Ioan –ziarul local „Flamura roșie” din 1 decembrie 1954)

Semifinală: Metalul Reșița – C.C.A. București (loc.2 Divizia A) 1-0 (1-0)

Miercuri, 1 decembrie 1954

Stadion: Valea Domanului din Reșița, spectatori: peste 7000. A marcat: Urcan (min.4). A arbitrat: Varga Adalbert (Cluj).

Formații: Metalul Reșița: Zarici – Kolnic, Teodorescu, Potoceanu –Munteanu, Apro III – Jojart II, Mioc, Urcan, Chirilă, Szeles.

C.C.A. București: Voinescu – Zavoda II, Apolzan, V. Dumitrescu – Onisie, Balint – Karikas, Bone, Alexandrescu (de la pauză Tătaru), Petschovschi, P. Moldoveanu

„Stadionul s-a deovedit neîncăpător pentru miile de spectatori din localitate și din regiune. Sute de oameni s-au înșirat pe dealul de lângă teren, urmărind cu pasiune spectaculoasele faze ale acestei întîlniri. Firesc, localnicii au avut toate motivele să facă o adevărată manifestație de simpatie pentru echipa lor; la numai trei zile după succesul obținut în fața Locomotivei Timișoara. Metalul a cucerit o nouă victorie, de data aceasta asupra puternicei formații C.C.A., calificându-se astfel în finala „Cupei R.P.R.”. Metalul a jucat cu un excepțional elan, cu multă voință de a învinge și a știut, mai ales, să rezolve cu succes o serie de momente critice. Golul a fost marcat în minutul 4. Urcan pornește cu mingea de la centrul terenului și îl depășește pe V.Dumitrescu, îndreptându-se spre centrul careului de 16 m. Trece de Apolzan, care-l atacă și, deși urmărit de acesta, reușește să tragă de la 7 m, înscriind. Asistăm apoi la încercările ambelor echipe de a modifica scorul, dar, pe rând, P. Moldoveanu (min 6 și 45), Karikas (min. 15) de la CCA și Jojart II (min.15, 22), Szeles (min.40 -11 m), Urcan (min.41) de la Metalul ratează situații clare. În repriza a doua se joacă foarte mult la centrul terenului, ambele apărări respingînd majoritatea acțiunilor întreprinse de liniile de atac. În această parte a jocului, Bone ratează de la numai un metru (min.61). Ultima parte a reprizei a doua se caracterizează printr-un joc excepțional de dîrz. Golul marcat în primele minute de joc a însuflețit formația reșițeană, care a luptat până la epuizare pentru a obține victoria finală. Întreaga echipă s-a comportat peste așteptări, dar merite speciale au Zarici, Teodorescu, Kolnic, care au jucat fără greșeală. Metalul a ieșit de foarte multe ori din apărare prin deschideri lungi pe extreme și, în general, din 2-3 pase linia de atac se găsea la poarta militarilor. Animatorii atacului au fost Urcan și Jojart II. Echipa C.C.A. pornită chiar de la început cu handicapul de un gol, a jucat nervos, negăsindu-și cadența. Deși echipa bucureșteană a jucat mai bine în câmp și a dominat o bună parte din întîlnire, acțiunile sale ofensive au au avut eficacitate. Au fost ratate multe situații fie din cauza nervozității jucătorilor, fie –mai ales- din cauza bunei apărări a metalurgiștilor. Arbitrul Adalbert Varga (Cluj) a avut de arbitrat un meci fără durități în care limitele jocului bărbătesc nu au fost depășite nici un moment.”

(Ochsenteld I.- ziarul „Sportul popular” din 2 decembrie 1954)

„ Metalul Reșița a promovat în finala Cupei R.P.R. la fotbal. Un public mai numeros ca oricînd a asistat miercuri la întâlnirea de fotbal dintre echipele Metalul Reșița și C.C.A, meci care s-a desfășurat pe stadionul Valea Domanului în cadrul semifinalelor pentru Cupa R.P.R la fotbal pe anul 1954. Încă din primele minute de joc spectatorii au asistat la un joc dinamic desfășurat de ambele echipe, care au luptat cu toată dîrzenia pentru a cuceri victoria. În minutul 4 fotbaliștii reșițeni reușesc ca prntr-o acțiune rapidă să înscrie punctul care le-a asigurat promovarea în finala Cupei R.P.R. Extrema dreaptă a echipei, Jojart II, deschide lung pe Urcan. Acesta intră în posesia balonului, trece cu iscusință printre doi adversari din apărarea echipei C.C.A. și trage puternic în plasă. Jocul devine din ce în ce mai dinamic. În minutul 14 Metalul are din nou ocazie de a marca, dar intervenția lui Voinescu scoate în corner balonul trimis puternic spre poartă de Urcan. C.C.A. joacă în cîmp mai bine, cu o strînsă legătură între jucători. Cu toate acestea însă, deși atacă insistent, nu reușește să înscrie. Petschovschi a tras de două ori în bară, iar Zarici, portarul echipei Metalul, cu intervenții curajoase a reușit să salveze ocazii clare de gol. Din cursul primei reprize se mai remarcă lovitura de pedeapsă executată puternic de Szeles, pe care Voinescu reușește s-o scoată în ultimă instanță. Cea de-a doua repriză se caracterizează prin atacurile insistente ale jucătorilor C.C.A., care luptă pentru a egala. Însă eforturile lor se lovesc de apărarea dîrză a reșițenilor, care sunt hotărîți să-și păstreze avantajul. Totuși, înaintarea C.C.A. încearcă poarta apărată de Zarici. În minutul 60 Zavoda execută o lovitură liberă și Bone are prilejul să marce, însă trage puțin alături de poarta rămasă singură. Însă și metalurgiștii luptă pentru a-și ridica scorul. În minutul 79 Urcan deschide pe Jojart care trage, dar Voinescu, atent, reține. De asemeni, în ultimile minute de joc echipa Metalul atacă […] și are ocazie clară de a înregistra cel de al doilea punct. Dar Chirilă trage de la 10 m pe lîngă poartă. Partida s-a încheiat cu scorul de 1:0 în favoarea echipei Metalul Reșița. Ceea ce a caracterizat echipa gazdă în acest meci a fost voința dîrză de a învinge, care s-a putut vedea la fiecare jucător.”

(Plăvițiu Iancu –ziarul local „Flamura roșie” din 4 decembrie 1954)

Marea finală

În urma seriei de patru victorii de pe terenul din Reșița și eliminarea pe rând a echipelor din prima divizie (Știința Timișoara, Locomotiva Tg. Mureș, Locomotiva Timișoara și C.C.A. București) cu scoruri care au dus la un golaveraj de 12-1, Metalul Reșița s-a calificat în marea finală cu Dinamo Bucureși. După numai trei zile de la meciul din semifinala cu C.C.A București urma să se joace, la București, meciul care va decide câștigătoarea „Cupei R.P.R.”.

Finala Cupei României: Metalul Reșița – Dinamo București (loc.3 Divizia A) 2-0 (2-0)

Duminică, 5 decembrie 1954. Stadionul Republicii, spectatori: 30 000. A marcat: Szeles (min.30 și 40). A arbitrat: Dumitru Schulder (București).

Formații:

Metalul Reșița: Zarici – Chirilă, Teodorescu, Potoceanu –Munteanu, Apro III – Jojart II, Mioc, Urcan, Iovan (din min.70, Vida), Szeles. Antrenor principal: Mihai Zsizsik

Dinamo București: Constantinescu –Szöke, L. Bakucz II, Fodor – Călinoiu, G. Bakucz I – Bartha, Nicușor, Ene, Ozon (din min. 46 Neagu), Suru. Antrenor principal: Angelo Niculescu

Într-o zi cu multă ceață, la ora 13:30, fluierul arbitrului bucureștean D. Schulder „a dezlănțuit” jocul și freamătul tribunelor. Totul era în favoarea dinamoviștilor, de la echipamentul mai „sărăcăcios” al reșițenilor până la susținerea din partea spectatorilor a echipei bucureștene cu internaționalii Ozon, Ene și Suru, antrenați de Angelo Niculescu, aflat la începutul carierei sale de antrenor. Spectatorii prezenți însă au trecut repede de partea reșițenilor, văzînd că „parcă provincialii ăștia știu ceva fotbal”. Dinamo a adoptat din startul partidei o tactică ofensivă, în timp ce reșițenii au pus accent în primul rând pe apărare fără a neglija însă contraatacurile. După un început dominat de bucureșteni, prin anihilarea lui Ozon de către P. Mihoc, rosso-nerii au echilibrat jocul, poate și datorită arbitrajului corect al centralului D. Schulder. În minutul 30, la un contratac al echipei reșițene, Urcan îl vede într-o poziție favorabilă pe Szeles și îi pasează mingea impecabil. Acesta trimite mingea pe lână portarul dinamovist și 1-0 pentru Metalul Reșița. După încă 10 minute, același Szeleș marchează cel de-al doilea gol din lovitură liberă de la 20-25 de metri, trimițând mingea în plasă peste zidul dinamovist, făcând inutil plonjonul lui Constantinescu: 2-0 pentru Metalul Reșița. Așa s-a scris istoria pentru marea performanță a fotbalului reșițean – Câștigătoarea Cupei României 1954 – care strălucește și astăzi, după 65 de ani.

Cronica acestei finale memorabile pentru fotbalul reșițean a apărut în ziarul „Sportul popular” de a doua zi, sub semnătura cunoscuților gazetari Radu Urziceanu și Eftimie Ionescu, cu titlul „Echipa metalurgiștilor din Reșița a cucerit Cupa R.P.R la fotbal! – În finala de ieri, Metalul Reșița a întrecut Dinamo București cu 2-0 (2-0)”

Ea începe cu …sfârșitul:

„Minutele se scurg unul după altul: …81 …82 …83 …Dinamo atacă, atacă, atacă, dar Metalul Reșița se apără cu o dîrzenie și o tenacitate admirabilă! 87… 88… 89…Tabela de marcaj continuă să arate 2-0 pentru echipa metalurgiștilor din Reșița.! Ultimile secunde ale jocului se scurg în aplauzele miilor de spectatori, iar odată cu fluierul final al arbitrului aceste aplauze se transformă în adevărate urale: Metalul Reșița a cîștigat Cupa R.P.R. pe anul 1954! Ea reușește astfel o performanță unică în fotbalul nostru: este prima echipă de categoria B care cucerește importantul trofeu. Dar victoria de ieri a Metalului Reșița este consfințirea unui neobișnuit șir de succese. În cursa ei spre Cupă, echipa din Reșița a înlăturat din calea sa nu mai puțin de cinci echipe de categoria A, patru din ele în plutonul fruntaș al clasamentului! Și toate aceste cinci echipe (Știința Timișoara, Locomotiva Tg. Mureș, Locomotiva Timișoara, C.C.A. București și Dinamo București) n-au reușit să marcheze celei de a șaptea clasată în seria a II-a a categoriei B decît …un singur gol, primind în schimb 14! Victoriile și cifrele acestea sînt „o carte de vizită” excelentă pentru cîștigătoarea ediției de anul acesta a Cupei R.P.R. fiind totodată o puternică mărturie a calităților acestei echipe pe care o putem numi, pe drept cuvînt, „performera numărul 1 a acestui an fotbalistic”.

Jurnaliștii sportivi au continuat apoi cu relatarea partidei și tactica de joc a fiecărei echipe:

„Ieri, pe Stadionul Republicii au venit peste 30 000 de spectatori. Cei mai mulți, desigur, atrași de curiozitatea de a-i vedea pe fotbaliștii reșițeni, care veneau aureolați de atîtea victorii. Foarte puțini se așteptau ca Metalul Reșița – jucînd pentru prima dată în deplasare în fața unei echipe de categoria A – să continue seria „K.O”-urilor din Cupă…Mai ales că metalurgiștii întâlneau echipa care se arătase a fi, în ultima vreme, cea mai în formă: Dinamo București. Principala caracteristică a echipei a fost puterea de luptă. Reșițenii au intrat pe teren deciși să-și „vîndă cît mai scump pielea”. Acest lucru a reieșit din tactica adoptată din primele minute: mijlocașul Munteanu a jucat mereu pe linia fundașilor, iar Mioc a fost cel care a îndeplinit rolul de mijlocaș. Prin urmare, o apărare permanentă cu 7 oameni. Reșițenii n-au neglijat nici atacul, pe care însă l-au făcut numai în 4 oameni și deseoriu cu 3 sau numai 2 jucători. În aceste condiții, dinamoviștii au avut mereu superiotatea teritorială. Dar –așa cum a dovedit-o rezultatul final – a fost un rezultat aparent și nedeterminant. Toate acțiunile dinamoviștilor au trebuit să se desfășoare într-un spațiu restrîns și aglomerat, oprindu-se regulat în fața zonei de nepătruns a apărătorilor metalurgiști, în timp ce contraatacurile echipei din Reșița.deși sporadice, au fost totdeauna periculoase, fiindcă s-au desfășurat pe un spațiu larg, „deschis” și împotriva unei apărări descoperită de însăși tactica ei ofensivă Meritul principal al Metalului Reșița a constat în apărarea excelentă (calmă, decisă în intervenții, promptă în atacurile la om, organizată) și în modul inteligent cum a știut să contraatace. Echipa reșițeană, care a avut în general un „suflu” inepuizabil, și-a învins ieri puternicul adversar și prin neobosita energie cu care a luptat pentru fiecare balon. Chiar dacă un jucător a fost depășit, el a revenit în întrecerea pentru minge, nu și-a lăsat adversarul să paseze clar, să inițieze atacuri. Apărarea oaspete a dejucat orice tentativă de demarcare a atacanților dinamoviști printr-un marcaj care, la un moment dat, i-a scos pur și simplu „din sărite” pe aceștia, făcîndu-i să se enerveze și să greșească repetat. Chiar multe dintre șuturile la poartă ale dinamoviștilor au fost blocate sau deviate de intervențiile, uneori temerare, de ultima clipă, ale apărătorilor reșițeni. Cu aceste arme, Metalul Reșița a dobîndit o victorie meritată, care răsplătește din plin eforturile excepționale depuse de toți jucătorii de-a lungul întregii competiții. Dinamo București n-a reușit ieri să se ridice la valoare obișnuită. S-ar putea spune chiar că finala i-a emoționat pe dinamoviști mai mult decît pe adversarii lor.

Din filmul jocului prezentat de cei doi gazetari sportivi se desprind „fazele cele mai importante ale finalei:

7: după o serie de acțiuni repetate ale dinamoviștilor, oaspeții întreprind primul atac, care anunță de la început că acțiunile lor surpriză vor fi periculoase: Uracn scapă spre poartă și Constantinescu lămurește situația, plonjând la picioare;
18: Ozon scapă în careu, dar ezită și e deposedat de balon;
30: Urcan pasează printre doi adversari lui Szeleș care, profitînd de o ezitare a apărătorilor, trimite mingea pe lîngă Constantinescu, în plasă: 1-0;
34: la un corner, Călinoiu reia cu capul puțin peste bară;
40: Szeles excută o lovitură liberă de la 25 metri, trimițînd balonul, peste zid, în poartă: 2-0;
min 45: Bartha centrează, Zarici intervine, scapă mingea care ajunge la Suru și acesta întîrzie să șuteze;
min 58: Neagu trage puternic, Zarici respinge în picioarele lui Ene, care, de la 2 metri, trimite mingea pe lîngă bară;
60: Suru șutează la poartă de la distanță, dar Zarici este atent și reține;
64: Urcan îl deschide pe Szeles care șutează puternic, pe lângă bară;
87: Szoke pasează lui Neagu, care trage puternic, dar Zarici salvează trimițînd în corner. Raport de cornere: 8-1(2-1) pentru Dinamo București.”

În final, ziariștii remarcau întreagă echipă reșițeană pentru dăruirea ei:

„Este greu să remarci pe cineva din echipa – care a făcut o adevărată risipă de energie – a Metalului Reșița. Credem că toți componenții echipei merită același elogii pentru comportarea din acest meci și pentru performanța reușită.”

(Radu Urziceanu și Eftimie Ionescu – ziarul „Sportul popular” din 6 decembrie 1954)

În cronica sportivă din ziarul local „Flamura roșie” de miercuri, 8 decembrie, apreciatul corespondent Iancu Plăvițiu, sub titlul „Un strălucit succes al fotbaliștilor reșițeni” a scris admirativ:

„Duminică la amiază, circa 30 000 de spectatori au umplut tribunele stadionului Republicii din București, venind să asiste la finala Cupei R.P.R. la fotbal pe anul 1954. Curiozitatea spectatorilor era și mai mult stîrnită de faptul că în finala acestei populare competiții puternica echipă de fotbal Dinamo din București, care se află pe unul din primele locuri ale diviziei A, avea de înfruntat o echipă din divizia secundă a țării, dar care eliminase rînd pe rînd 4 echipe din Divizia A – echipa Metalul Reșița, care participă pentru prima dată la disputarea finalei acestei competiții. La orele 13,30 […] lovitura de începere o are echipa Dinamo. Jocul a început într-un ritm viu, la un nivel tehnic ridicat. În primele minute, în jocul fotbaliștilor reșițeni s-a putut observa neobișnuința de a juca pe un teren gazonat. Jucătorii s-au adaptat însă repede acestor condiții noi și au început să-și desfășoare acțiunile cu destulă abilitate. Jocul se menține viu. Atacurile inițiate atît de dinamoviști, cît și de reșițeni se mută de la o poartă la alta. […] În minutul 30, echipa reșițeană întreprinde un atac care duce la înscrierea primului punct al întîlnirii. Primind o pasă de la Chirilă, Munteanu interceptează balonul și îl trimite lui Jojart II. Acesta înaintează rapid pe tușă și centrează apoi lui Urcan care trage puternic spre poarta dinamoviștilor. Constantinescu reușește în ultimă instanță să respingă mingea, dar Szeles venit din urmă, înscrie plasat: 1-0 în favoarea echipei Metalul Reșița. Fiind nevoiți să repună mingea în joc de la centru, dinamoviștii luptă cu îndârjire să egaleze, însă atacurile lor se lovesc de apărarea puternică a reșițenilor care se arată din ce în ce mai hotărîți să-și asigure victoria. În minutul 40. Mingea se află din nou în partea de teren a echipei Dinamo. La numai 18 metri de poartă Băcuț I îl faultează pe Urcan și arbitrul acordă o lovitură liberă în favoarea echipei reșițene. Dinamoviștii fac zid în fața porții. Lovitura liberă este executată puternic de Szeles. Mingea trece peste zidul format de jucătorii dinamoviști și cu tot plonjonul executat d Constantinescu intră în plasă: 2-0 în favoarea fotbaliștilor reșițeni. […] În cea de-a doua repriză dinmoviștii au intrat pe teren cu hotărîrea fermă de a schimba rezultatul meciului. [..]După o luptă foarte disputată, meciul se încheie cu rezultatul de 2-0 în favoarea echipei Metalul Reșița, care devine cîștigătoarea Cupei R.P.R. la fotbal pe anul 1954. Este demn de remarcat faptul că pentru prima dată în țara noastră o echipă din divizia secundă devine deșinătoarea acestui prețios trofeu și că pentru a ajunge la acestă strălucită victorie, echipa reșițeană a eliminat, între altele, 5 echipe din prima divizie a țării.”

(Plăvițiu Iancu –ziarul local „Flamura roșie” din 8 decembrie 1954)

La colțul terenului …de amintiri

Câștigarea Cupei României, ediția a XVII-a din anul 1954, a provocat o explozie de bucurie în rândul suporterilor aflați fie în tribune, fie lângă aparatele de radio de acasă, la Reșița. Deși, s-a întâmplat cu multă vreme în urmă, emoțiile, trăirile și amintirile sunt vii și astăzi pentru iubitorii fotbalului reșițean:

Sărbătoarea a început pe stadionul Republicii cu înmânarea Cupei R.P.R căpitanului echipei Valentin Teodorescu de către secretarul Comisiei Centrale de Fotbal, care pe atunci era Alexandu Pepelea, iar jucătorii echipei au primit plachete ;
O copie de cristal se găsește și astăzi în vitrina clubului CSM Reșița de la stadionul ”Mircea Chivu” din Valea Domanului;
După câștigarea Cupei României, jucătorii reșițeni au fost „sechestrați” de suporterii bucureșteni mai mult de o oră la cabine. (Petru Fuchs, Fotbal Vest 2004, la 50 de ani);
Vestea victoriei echipei Metalul Reșița a fost transmisă pe străzile orașului Reșița prin megafoane, transmisia meciului fiind numai la radio. (dr. Mircea Meilă, Evocări fotbalistice, în revista Piatra Goznei);
Bucuria acasă la Reșița a atins cote nemaivăzute și în cinstea fotbaliștilor și performanței lor au sunat sirenele fabricii. În euforia acelor zile lumea nu se mai sătura să vorbească despre fotbal (pe stradă, la uzină, în școli, prin localuri și frizerii) (dr. Mircea Meilă, Evocări fotbalistice, în revista Piatra Goznei);
Din cauza ceții, meciul de la București nu a fost filmat de studioul „Alexandu Sahia”, care a prezentat imagini numai de la sosirea la Reșița (Florica Mioc, soția fotbalistului Petru Mioc, în interviul acordat ziaristului sportiv Petru Fuchs, 2004);
Întoarcerea la Reșița a fost triumfală. În gara Reșița-Sud, în acordurile fanfarei, eroii finalei au fost așteptați de zeci de mii de suporteri, băieți și fete: „Un suierat scurt și trenul, care aduce echipa victorioasă și-a făcut intrarea în gară. De pe peron, zeci de mîini au început să se întindă spre ferestrele vagoanelor pentru a-i felicita de victoria obținută. Zeci de buchete de flori au fost înmânate celor 11 jucători. În acordurile fanfarei, căpitanul echipei, Teodorescu, a coborît din vagon cu prețiosul trofeu în brațe. Cu mic, cu mare, reșițenii împreună cu echipa cîștigătoare s-au îndreptat spre oraș și în ritmul fanfarei, jucătorii au fost purtați pe brațe pînă în centrul orașului (la Magazinul Universal!) și la sediul clubului sportiv Metalul.” (Iancu Plăvițiu, în ziarul local Flamura roșie din 8 decembrie 1954);
Jucătorii în perioada aceea, a anilor ’50, nu erau profesioniști. Toți erau amatori și „lucrau” în uzină. Așa se face că în lotul echipei avea o structură heterogenă formată din 7 lăcătuși mecanici, 4 funcționari și câte un forjor, strungar, oțelar, electrician și impiegat. Unii erau reșițeni de origine, alții veniseră din alte colțuri de țară, toți însă erau angajați ai uzinei (Mircea Rusnac – În 1954, Metalul Reșița a cucerit Cupa României la fotbal în website-ul banaterra.eu);
Pe drumul de întoarcere cu trenul, presimțind că vor fi așteptați, jucătorul Urcan a aruncat pe fereastra trenului valiza sărăcăcioasă de lemn cu care plecase la București (Petru Fuchs, FotbalVest, 2004);
Un mare tablou înfățisându-i pe componenții echipei Metalul Reșița împreuna cu Cupa R.P.R. a fost amplasat în vitrina Universalului Vechi, pe atunci cel mao mare magazin din oraș, care fusese inaugurat cu doi ani mia devreme, în 1952. În anii ’80, la sediul Clubului CSM Reșița din Piața Traian Vuia putea văzută copia din cristal a prstigiosului trofeu cucerit în 1954 (Anton Schulz – din Germania);
În spiritul vremurilor de atunci, când profesionismul era interzis, jucătorii reșițeni au fost răsplătiți pentru succesul lor nu cu bani, ci cu haine și alimente, care aveau o mare căutare în acea perioadă. Pentru victoria din finala Cupei R.P.R., sindicatele din uzine i-au premit cu câte un hanorac și o pereche de pantaloni de schi de postav, iar cei 600 de lei primiți ca primă au fost pentru alimente (cumpărarea unui porc de Crăciun!) (Petru Mihoc, în interviul acordat ziaristului sportiv Petru Fuchs, 2004);
Totuși, din partea statului prin C.N.E.F.S s-a primit o sumă importantă de 10 milioane lei, dar cu destinație preciztă, ridicarea unei noi baze sportive în Valea Domanului, este vorba de actualul stadion „Mircea Chivu” de pe Valea Domanului, construit cu munca „voluntară” a locuitorilor Reșiței în perioada 1954-1958, cu o capacitate inițială a tribunelor de 12 500 locuri (Mircea Rusnac – În 1954, Metalul Reșița a cucerit Cupa României la fotbal în website-ul banaterra.eu);
La lovitura liberă de la 20 m, când Szeles a înscris al doilea gol, s-a rupt plasa și … a ieșit afară (Petru Mihoc – unul din artizanii victoriei din finală, prin anihilarea lui Ozon);
În meciul din semifinala cu C.C.A. București de la Reșița, de ciudă că a fost învins de Urcan, portarul Țop Voinescu de la bucureșteni i-a aruncat în față marcatorului golului o grămăjoară de nisip din fața porții (Petru Mihoc);
După meciul din finala de la București, antrenorul Mihai Zsizsik s-a destănuit gazetarului Petre Gațu (tatăl cunoscutului handbalist Cristian Gațu!): „De ar fi și la Reșița, toți spectatorii ca cei de la București! La Reșița, spectatorii țin, fără discuție, la echipă. Țin însă prea mult și atunci când echipa sau unii jucători nu se comportă la valoare lor, în loc să-i încurajeje, ei le retrag această „favoare”, descurajîndu-i. Și nu e bine!”

Așa s-a scris istoria marii performanțe a fotbalului reșițean care strălucește și astăzi!

Gheorghe Popovici și Ștefan Moraru