REŞIŢA – Săptămâna trecută, prof. univ. dr. Liviu Spătaru a lansat o carte de suflet – „Cioplitorul de schiuri“, un volum despre care vorbeşte cu drag, dar care încă răscoleşte.
„Este o carte care s-a născut din suflet şi care s-a croit dintr-un soi de suferinţă. Din acest motiv înseamnă foarte, foarte mult, pentru că este vorba de istoria familiei mele şi de o legătură între aceasta şi istoria statului român, până la urmă. Mi-am pus întotdeauna întrebarea dacă familia mea a făcut mai mult pentru stat decât a făcut statul pentru familie. Şi am constatat, după ce m-am deplasat la Arhivele Securităţii, că familia mea a făcut mult mai mult pentru stat şi că statul mi-a oprimat familia. De aceea am scris această carte, pentru că sunt în jur de 2.700 de pagini la arhive despre tatăl meu, din 1949 până în 1989. Acest lucru m-a făcut să scriu, pentru că trebuie să depunem mărturie pentru ca lucrurile să nu se mai repete. Dacă ajungem în aceleaşi ipostaze, în aceeaşi efervescenţă a statului în a-i oprima pe cetăţenii lui, atunci ne-am greşit, din nou, istoria“, spune Liviu Spătaru.
Titlul volumului vine tot dintr-o istorie a familiei, după cum explică autorul: „Bunicul meu, când eram mic, îmi cioplea schiurile, din lemn de fag, pe care doar el ştia să-l îndoaie, să-l supună. Pe acele schiuri am trăit atât de multe şi frumoase poveşti, despre Enescu, despre războaie, despre viaţa de zi cu zi, şi care m-au marcat şi, mai mult ca sigur au construit ceea ce sunt acum. L-am ales pe bunicul drept titlu, pentru că pare a fi personajul central al cărţii. I-am oferit titlul pentru că mi-e dor de schiurile lui. Naşterea cărţii nu a fost una grea. Am început-o la Karlovy Vary, am continuat-o la Brebu Nou şi la Reşiţa. E greu să scrii despre ai tăi. E ca şi cum te-ai descătuşa, într-un fel, e ca şi cum ţi-ai căuta rădăcinile şi te-ai regăsi. Ceea ce aş vrea să vadă oamenii este doar sinceritatea din acest volum“.