Nu că i-ar dori neaparat moartea, însă titlul acesta ar „da bine“. Nu e nimic personal, doar… bussiness. O palidă scuză pentru a acoperi lipsa bunului simţ a unora dintre „ziarişti“. De dragul rating-ului, unii care se laudă că reprezintă cea de-a patra putere în stat îşi iau, cu de la sine putere, unele drepturi ce le depăşesc pe cele ale puterilor tradiţionale.
Cred că legitimaţia de presă le dă dreptul să încalce elementarele drepturi la intimitate sau la viaţă personală.
Însă, nu ar fi corect să dăm vina numai pe aceşti „ziarişti“; ei nu fac altceva decât să ofere ceea ce publicul cere. Un public dornic de senzaţional, care vrea să se desfete cu ultimele zvâcniri ale celor pe care de atâtea ori i-a aplaudat. E oare vreo diferenţă între soarta acestor oameni şi cea a gladiatorilor Romei antice? Oare sunt obligaţi, dacă au trăit în lumina reflectoarelor, să sufere sau să moară la fel?
„Preţul celebrităţii“, spun unii. Dar aş putea să-i întreb care e oare preţul bunului simţ? Ce trebuie să facă pentru a beneficia de puţin respect dacă nu au parte de acest lucru nici măcar atunci când trec prin momente grele? Oare de dragul celor pe care i-am admirat de atâtea ori pe scenă, pe micile sau pe marile ecrane, care ne-au oferit atâtea clipe plăcute, nu am putea să ne înfrânăm curiozitatea? Să fim alături de ei în loc de peste ei?
Nina Curiţa
[email protected]