A trecut mai bine de un deceniu de când a fost pentru prima dată operat iar de atunci luptă cu viaţa şi cu lipsurile grosolane din sistemul sanitar. Constantin Roman, un bărbat de 58 de ani din localitatea Iaz, tată a doi copii, despre dânsul este vorba.
„Am făcut patru operaţii, la toate le-am făcut faţă. Au trecut aproape şapte ani de la ultima operaţie, iar viaţa mi se scurge prin vene. Acum trebuie să mai fac o angioplastie la Timişoara, la Institutul de Boli Cardiovasculare, însă nu pot. Nu pot pentru că mi se spune de fiecare dată că aparatura este defectă şi că trebuie să merg la Neuromed unde trebuie să plătesc 1.700 de lei, adică hrana familiei mele pentru patru luni“, spune dl Roman, cu ochii înlăcrimaţi în timp ce îşi privea băiatul. Această analiză este vitală pentru bărbat, pentru că în funcţie de rezultatele ei chirurgul va şti dacă este necesar să intervină sau nu.
„Am tot mai mari dureri, sângele nu îmi mai circulă… astea sunt simptomele care apar înainte de moarte. Mă doare sufletul când copilul meu mă întreabă: «Tată, o să mai trăieşti să mă vezi cum merg la şcoală la Obreja?». Ce să fac… să stau să mă vadă murind puţin câte puţin? Mai bine să mă eutanasieze şi gata, nu îmi mai chinui nici familia, nici pe mine“.
Viaţa dlui Roman s-ar putea îmbunătăţi doar dacă: „Aş ajunge în Spania sau la Istanbul… dar cine mă ajută. Nici măcar nu ştiu dacă voi putea obţine formularul E 112 de la CAS“, a mai spus omul.
Anca Preda