Trecerea de la tensiunea resimţită pe străzile Epocii de Aur la euforia din primii ani ai perioadei post-decembriste nu a schimbat prea mult lucrurile pentru cei care au avut de suferit de pe urma comunismului.
Cel puţin, asta spune Constantin Zaharia, din Oraviţa, reprezentant de zonă (pe judeţul Caraş-Severin) al Asociaţiei Urmaşilor Luptătorilor Anticomunişti din România. Dacă până nu demult, persoanele care aşteptau să-şi primească înapoi casele şi terenurile naţionalizate primeau acţiuni la Fondul Proprietatea – o utopie până la urmă, oamenii primind nişte hârtii cu o anumită valoare, din care nu puteau obţine nimic – în baza Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembie 1989, anul acesta, situaţia s-a schimbat prin Legea nr.221/2009.
Un alt act normativ, o „lege frumoasă (…) pentru despăgubirea materială şi morală a celor care au fost persecutaţi politic şi a urmaşilor lor, iar la judecată participă, în mod obligatoriu, şi procurorul“, după cum remarca şi Constantin Zaharia. Şi totuşi, o lege care nu prea schimbă nimic, mai ales când vine vorba de lupta cu mentalităţi: „Cu aceste legi, veţi tot întâlni urmaşi care se luptă, se plânge orăviţeanul. Şi eu mă lupt cu această justiţie a miliardarilor de carton, şi să nu credeţi că sunt singurul în această situaţie! Pentru o locuinţă, sunt oameni care, din 2001, de când ni s-a dat dreptul să ne recuperăm imobilele preluate abuziv, se tot judecă. Nici până în zi de azi nu au fost restituite acele imobile şi nici nu au fost acordate despăgubiri. Ministerul de Finanţe (în cadrul proceselor sau atunci când pierde – n.r.) tergiversează şi cere amânări, deşi au trecut 20 de ani şi ştiau că trebuie să le acorde“.
Totuşi, Constantin Zaharia spune că noua lege este bună. Dar dacă ar fi aplicată! Numai că instanţele cărăşene – dar nu numai – au învăţat să aibă o plăcere maliţioasă din a nu aplica legi, ulterior judecătorii mirându-se de ce nu li se respectă hotărârile. Şi asta pentru că e vorba de mentalităţi care nu se schimbă în ani, ci în generaţii… Justiţia cărăşeană are un trecut destul de bogat în privinţa hotărârilor contradictorii, bifate de Curtea de Apel sau chiar de Înalta Curte, în care judecătorii au dat sentinţe, ghidaţi parcă după regula unei macabre liste a lui Schindler. Aşa s-a întâmplat şi în vremea americanilor, când unii ceserişti şi-au primit salariile restante, alţii nu.
Din experienţă, orăviţeanul spune că magistraţii tineri sunt mult mai corecţi atunci când vine vorba de reparat ceea ce a distrus comunismul, în vreme ce unul cu vechi state înclină, aproape invariabil şi fără să clipească, balanţa în defavoarea oamenilor simpli care-şi pun speranţa în justiţie, care e prea oarbă ca să le vadă suferinţa, şi care mor cu dreptatea în mână, pe holurile instanţelor.
Antoniu Mocanu
[email protected]