De aceea folclorul nu se va pierde, chiar dacă influenţele din afară vin necontenit. Interpretul vede în folclor acel „ceva“ care ne reprezintă, acel „ceva“ prin care noi trăim şi pentru care suntem cunoscuţi în întreaga lume. Ne-a mărturisit asta într-un dialog recent.
Paşi în cântec
Şi toate astea îi seamănă în conştiinţă convingerea că datina va rămâne şi va dăinui peste veacuri. „E adevărat, sunt influenţe foarte mari din afară. Eu nu sunt împotriva lor, pentru că viaţa merge înainte şi nu putem rămâne la anii ’40 sau ’50. Spectacolele cu public păstrează obiceiurile, care nu se vor pierde“, crede Nicu Novac.
O spune după mai bine de 25 de ani de folclor. A început să cânte de pe băncile şcolii, de când a venit în Reşiţa. A colaborat o vreme cu Ateneul Tineretului apoi, la începutul anilor ’80, tânărul Nicu Novac îşi făcea apariţia în cadrul ansamblului sindicatului minier din Oraviţa.
„A fost adevărata mea lansare şi consacrare. Am început colaborarea cu Radio Timişoara, cu Bucureştiul, cu Electrecord şi alte case de înregistrări“, rememorează artistul începuturile sale muzicale.
Pe meridianele lumii
De atunci, s-au întâmplat multe, şi bune şi rele, şi-i e greu să-şi amintească o întâmplare anume. Însă căldura cu care românii din străinătate primesc folclorul autentic nu-i poate fi ştearsă de nimic.
„Noi am fost în turnee şi înainte de 1990. Românii ne primesc cu mare drag şi cu multă bucurie. Traiul lor acolo e poate mai bun, mai decent, mai uşor. Dar suferă de dorul de ţară şi de cântec. Acum ne pot asculta prin aparatura care a avansat foarte mult dar, când te văd faţă în faţă şi te simt alături de ei, simt în suflet muzica pe care o transmiţi“, spune interpretul.
Muzică transmisă din suflet acelora care vin s-o asculte şi să se bucure. Acei oameni care umplu sălile de spectacole şi pe care artistul vrea să-i ştie aproape sufleteşte de cei dragi şi de ceilalţi români.
Oameni pe care Nicu Novac vrea să-i găsească mereu sănătoşi, fericiţi şi bucuroşi şi, mai ales, buni cu toată lumea.
Ionel Ivaşcu