Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Jurnal de galere”, cartea lansată recent pe care autorul Liviu Spătaru o dedică tatălui.

Tatăl l-a învăţat ce este deşertăciunea suferinţei în smerenie şi nobleţea măreţiei în revoltă. Autorul descrie o experienţă a sa din care cititorul cunoaşte nu doar ce i se întâmplă autorului, ci şi ce se petrece în România secolului XXI.

Criticul Ada Cruceanu aşează cartea lui Liviu Spătaru în seria marilor jurnale. Un jurnal început într-o dimineaţă când autorul este liber. După-amiază cineva a trimis ceva, iar omul liber ajunge după gratii. „Acest cineva are două însemne importante pentru noi ca ţară. Pe dosarul condamnării, cei care l-au întocmit au însemnat litera R şi aflăm că este un raport de ţară. Apare şi litera S, este vorba despre Schengen. Aşadar un dosar urmărit nu de justiţia justă, oarbă dar cumpănită, ci de Înalta Poartă, de data asta de la Bruxelles. Detenţia autorului începe şi se termină într-un timp rezonabil, dar mă întreb dacă detenţia acestei ţări se va sfârşi într-un timp rezonabil. După mine, acesta este mesajul cărţii”, a spus Ada Cruceanu.

În detenţie, autorul-personaj nu are nimic „eroic” în faţa colegilor. Nu se poate „lăuda” nici c-a omorât, nici c-a furat. Îşi asumă rolul de profesor, ascultă poveştile celorlaţi. Se detaşează viceamiralul evreu, închis de mai bine de şase ani fără să ştie de ce. Oare şi dosarul său poartă însemnele RS? Impresionează şi povestea altui deţinut, care fură de foame, înghite obiecte pentru a ajunge în spital, face totul pentru a reveni în detenţie, pentru că afară îi este mult mai greu.

Cartea e scrisă cu o sinceritate totală, după cum spune autorul. „N-ai voie să taci când ai de ce să te revolţi, chiar dacă nu aduce acea tentă de creştinătate. Nici eu şi nici tata nu credeam în ideea asta pe care nu ştiu dacă a promovat-o Hristos. El ne-a învăţat totul dar nu să fim proşti şi nu ştiu dacă de la El vine chestiunea cu a întoarce şi celălalt obraz”, afirma Liviu Spătaru la lansarea cărţii. I-au rămas întipărite cuvintele lui Martin Luther King jr.: „la sfârşitul vieţii îţi vei aminti nu cuvintele duşmanilor, ci tăcerea prietenilor”. Prietenii au fost alături de Liviu Spătaru şi i-au vorbit prin tăcerea lor…

 

6 Comments

  1. Acu daca se mai screme un pic, o sa mai scrie o carte, mai primeste inca o pensie de ”revolutionar”, o pensie de ”detinut politic” sau mai stiu eu ce se mai inventează. Pana la urma se transforma si in victima a sistemului. Mai vrea si pensie speciala, că de, d”aia a invatat sa scrie literele alfabetului, sa se vaite ca l-au prins cu cioara vopsită, mai bine zis cu motorina vopsită!!!

  2. Un penal la propriu si la figurat! „Nu se poate „lăuda” nici c-a omorât, nici c-a furat” PE BUNE??? poate nu a furat cat Stepanescu sau era baut si nu isi mai aminteste?! „Criticul Ada Cruceanu aşează cartea lui Liviu Spătaru în seria marilor jurnale ” PE BUNE??? pai atunci sa il nominalizam pentru un NoBell

  3. Felcitari Liviu Spataru, viata de fapt merge inainte !
    Chiar daca in viata” greșim”, sau nu, tot viata ne ofera si sansa de a ne reabilita.
    multe greșelile sunt relative (zic așa fiindca Spataru e profesor în statistica)
    vad ca fructifici acesta sansa din plin.
    Sanatate si noroc

  4. Doamne,Dumnezeule!Cum avem noi romanii,talentul sa ne martirizam infractorii!Nu cred ca e natie pe fata pamantului cu asa memorie scurta cum e romanul!Doar daca omori sau dai in cap esti infractor,doar atunci?Sa imi fie cu pardon,nu cred aceasta varianta!Un om inteligent,citit si educat cum e Dl Spataru,ar trebui sa adopte o atitudine de smerenie si cumpatare,nu sa caute simpatie si compasiune cu orice pret si sa fie extrem de activ in viata publica!Pentru ce a facut,a platit!Mult sau putin,asta e!Dar sa iesi in fata si sa te automartirizezi,asta e cam mult!Iar,Doamna Ada,nu ar trebui sa arunce cu cuvinte mari unde nu trebuie…si pentru cine nu merita!D-le Spataru,stai in banca dumitale,nu esti un exemplu de urmat si nu intereseaza pe nimeni procesele de constinta pe care ti le autofabrici!

Adaugă comentariu