Sa nu mai cersim Timpului firimituri!

A trecut şi anul 2013. Privind în jur, pe plan judeţean s-a făcut câte ceva, însă anul se încheie cu mulţi şomeri şi locuri de muncă puţine. Pe plan naţional, 2013 a fost anul spectacolului politic grotesc, al reformelor parcă negândite ale căror efecte, din păcate, le vom resimţi şi în 2014.

Pe plan personal, sufletesc, în goana noastră de a nu fi depăşiţi de ceva sau cineva nu putem face, acum la final de an, decât un bilanţ sumar şi superficial; în fuga noastră de a lăsa mereu în urmă pe cineva sau ceva, fără a mai avea remuşcări, ne agăţăm de 2014. În joaca noastră de a ne preface că trăim cu adevărat suntem întrecuţi doar de perfecţiunea cu care timpul ne arată că mereu pierdem lupta cu el.

Gândim în grabă, trăim pe fugă, simţim la repezeală, apreciem doar momentul, socializăm doar dacă e nevoie, ne distrăm rar, rânjim de complezenţă şi ne supărăm des. Uităm repede binele primit şi ne amintim uşor cuvintele grele, chiar şi pe cele spuse la întâmplare. Iertăm pe fugă, iubim puţin şi jignim fără limite. Nu mai ştim să visăm, pozăm în atotştiutori şi ne place senzaţia de superioritate pe care ne-o dă deţinerea oricărei informaţii banale. Ne irosim viaţa pentru multe nimicuri şi, spre final, ajungem să cerşim Timpului firimituri din el, pentru a da o oarecare esenţă existenţei. Dincolo de captivitatea propriilor iluzii şi neputinţe, de multe dorinţe neîmplinite şi lucruri nerealizate, cred că în 2013 toţi am avut parte sau am făcut şi lucruri bune. Ceva ce să rămână în minte, în suflet, în urmă. O clipă de vrednică amintire tot am săvârşit fiecare dintre noi.

Poate nu e suficient, dar aveţi în faţă un 2014 plin pentru a vă concretiza dorinţele şi ambiţiile, pentru a reuşi pe toate planurile. Iar dacă veţi primi şi palme zdravene, luaţi-le ca pe nişte lecţii din care puteţi învăţa. Dacă vreun moment simţiţi că nu mai rezistaţi, gândiţi-vă că toate lucrurile se întâmplă cu un scop, că Dumnezeu nu ne încarcă umerii cu mai mult decât putem duce.

E adevărat că nebunia vieţilor noastre îngenunchează în faţa trecerii anilor, că nimic nu durează o eternitate, însă speranţa, încrederea în noi, puterea de a spune „îmi pare rău” şi „mulţumesc”, adică acele calităţi de om adevărat, trebuie să le avem mereu la îndemână!

Haideţi să fim oameni adevăraţi şi să ne bucurăm din plin de 2014!

Nina Curiţa