Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Poveste în pași de dans despre dragoste și holocaust, jucată cu grație pe scena ca o stradă.

Era un orășel liniștit, cu tineri zburdalnici, fete zglobii și băieți poznași. Mergeau la școală, se hârjoneau prin parcuri. Până-ntr-o zi când s-a-ntâmplat ceva: au apărut oameni în uniformă care i-au luat din orășelul lor tihnit și i-au dus în alt loc de hârjoană.

Aici au găsit un „parc” cu sârmă ghimpată, cu SS-iști plumburii. Era frig și era foame, bătaia ținea loc de hârjoană. Până-ntr-o altă zi când nu au mai putut îndura. L-au încolţit pe SS-istul plumburiu și l-au devorat de foame sau de ură. Apoi o încercare de-a fugi. Dar cum? Căci gazul și gardul electric i-au pedepsit pe toți pentru îndrăzneală. După aceea a venit și soldatul salvator, dar prea târziu pentru tinerii zglobii cândva ce-acum spânzurau pironiți de moarte pe gardul din sârmă ghimpată.

Vorbim despre spectacolul „Ultima îmbucătură din dragoste”, jucat de Compania de teatru-dans „Microbis” din Sibiu pe scena Palatului Cultural. Un spectacol tulburător, în regia și coregrafia lui Hugo Wolf, despre o pagină neagră a istoriei. În câteva cuvinte: frumusețe, eleganță, sensibilitate. Noi toți avem datoria de a nu uita. Poate așa istoria nu se va mai repeta.

 

Adaugă comentariu