Caraş-Severin, Romania

În urmă cu mai bine de un an, bătrâna doamnă a industriei româneşti spunea „Nu!“ unor investitori care voiau s-o ajute să intre în cartea recordurilor. Totul se petrecea în 2009, în preajma zilelor Reşiţei, când unul dintre primii investitori interesaţi de Parcul Industrial de pe Valea Ţerovei făcea municipalităţii o propunere ieşită din tipare.

Reşiţa are nevoie de investitori… serioşi

Era vorba despre un grup german de firme cu o tradiţie de mai bine de 120 de ani în special în procesarea laptelui care a vrut să facă aici, în centrul cetăţii de foc, cel mai mare tort din lume. Atunci, după cum ne mărturisea, primarul Mihai Stepanescu a refuzat iniţiativa, considerând-o nepotrivită pentru Reşiţa, care are nevoie de investitori serioşi, care să contribuie la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Şi, după cum aţi putut citi la vremea respectivă în Jurnal de Caraş-Severin, tortul nu s-a mai copt pentru centrul Reşiţei, ci pentru capitală.

Acum, istoria se repetă! De data acesta, solicitarea nu vine nici din patria lui Goethe, nici din cea a lui Confucius, ci din cea a lui Caragiale, de pe plaiuri chiar mai apropiate decât ne-am imagina.

Investitori de la Oţelu Roşu

„Da, este adevărat, am refuzat solicitarea unor investitori de la Oţelu Roşu, pentru că doreau tot parcul industrial, pentru o platformă de prelucrat deşeuri, spune primarul Stepanescu. Ar fi creat 100 de locuri de muncă, dar nu putem bloca tot parcul pentru un număr atât de restrâns de posturi“. În schimb, în ultimele şedinţe ale consiliului local, aleşii au putut vota înstrăinarea de terenuri, chiar şi din zona Parcului Industrial, pe motiv că „şi aşa nu avem ce face cu ele“, după cum remarca unul dintre viceprimari.

Reşiţa nu vrea investitori?

Cert este că astăzi, când nimeni nu se arată interesat de Reşiţa, noi întoarcem spatele investitorilor. Deşi s-a ajuns la situaţii în care municipiul de pe Bârzava nu a avut decât un singur loc de muncă sau, ca zilele acestea, când nu e disponibil nici măcar unul. Dar încă ne mai permitem să spunem „Nu!“…

Antoniu Mocanu

3 Comments

  1. aaddaannyy@yahoo.com Reply

    normal sa refuze ,ce investitie mai e si asta sa dai tot parcu pt. 100 locuri de munca !!! acolo ar trebui sa lucreze mii de oamenii la societatii serioase nu la una care prelucreaza gunoaie…

  2. dans6244@gmail.com Reply

      Datele problemei nu stau chiar cum le prezintă primarul Reşiţei.
    1. Nu este neapărat nevoie de 10 ha de teren din Parcul Industrial ( adică 50% din suprafaţă ) – oriunde există o suprafaţă între 7 şi 10 ha ar fi foarte binevenită.
    2. Ar fi fost create 200 locuri de muncă din care apx. 40% cu studii superioare. Acum îmi pare rău că automatizarea modifică dramatic numărul de muncitoriu salariaţi, aceştia având posibilitatea să se ajgajeze în sfera serviciilor.
    3. Această investiţie nu prelucrează gunoaie, ci dimpotrivă transformă resturile menajere în energie termică şi electrică. Imaginaţi-vă ce ar fi însemnat o seră ( ca venituri şi locuri de muncă ) lângă această uzină energetică, pe celelalte 11 ha de Parc Industrial.
    4. Terenul trebuie să fie relativ aproape de reţeaua de distribuţie a agentului termic cu care se doreşte contribuia la încălzirea celor 5.000 de utilizatori ai reţelei centralizate de încălzire şi care din toamnă se vor descurca ceva mai greu având în vedere previziunile de dezvoltare a acestui sistem în viitorul apropiat.
    5.Cum am spus nu terenul ci acceptul de gunoi menajer era mai important. Acesta este greu de obţinut probabil din cauze ce nu mai ţin de obiectivitatea primarului.
    6. Ce aţi spune dacă aţi afla că această investiţie de 220 milioane de euro şi-a prpus să cheltuiască 140 de milioane de euro cu firmele din Reşiţa.
    7. Ce aţi mai spune că valoarea anuală a certificatelor verzi pe care o poate încasa Primăria de la Comunitatea Europeană pentru producerea de energie verde este de apx. 15 milioane de euro.
    Mă întreb oare comentariul, plasat răutăcios, privitor la mii de muncitori care ar trebuii să lucreze în Parcul Industrial, de ce nu lucrează nici acum după ce au trecut 2 ani de la inaugurarea Parcului Industrial?.
    Nu mai comentez decât că din punctul meu de vedere mai puţin contează ce se va întâmpla cu investiţiile şi investitorii în Reşiţa. Am refuzat să cred că sunt respinşi de ani de zile prin tot felul de tertipuri, cereri şi/sau motive ( citiţi şi subânţelesurile ) – dar acum am aflat că refuzul meu era greşit şi sper că primarul Reşiţei va înţelege că refuzul său adresat investitorilor din Oţelul Roşu este o greşeală. Drept pentru care mă semnez în clar şi vă stau la dispoziţie pentru discuţii pe marginea acestui subiect faţă de care m-am ataşat pentru importanţa lui.
    Dan Sîrbu

  3. mesaradrian@yahoo.com Reply

     interesele personale sau de grup sunt mai importante decat interesele comunitatii – acesta este motivul pentru care primarul refuza orice investitie importanta pentru comunitate . Uitati va la proiectele discutate in consiliul local , vedeti cine este initiatorul hotararilor si va dati singuri raspunsul.

Adaugă comentariu