REŞIŢA – Propus cetăţean de onoare al judeţului, ing. Gheorghe Rozovleanu ne-a vorbit despre electrificarea Semenicului.
La 81 de ani, povesteşte întâmplări de demult. Mai precis din 1963, când lumina s-a aprins pe munte. E drept că, între 1945-1950, lumina mai pâlpâise pe Semenic câte trei ore pe zi. Un motor Diesel, de la un submarin german, a fost folosit pentru a da curent. Dar, stors de puteri, motorul a căzut la datorie.
După 13 ani, inginerul stagiar Rozovleanu de la Întreprinderea de Gospodărire Reşiţa, ajutat de inginerul-şef Ion Geană, întocmea proiectul de execuţie a reţelei. „Proiectul avea la bază calculul electric şi mecanic al unei linii de 6.000 de volţi, racordată la Centrala Hidro-Electrică Crăinicel, respectiv cu un pod de transformare construit la 1.300 m altitudine. Proiectul a fost avizat de serviciul energetic al C.S.R. condus de ing. Velincov, om exigent şi bun profesionist”, îşi amiteşte dl. Rozovleanu.
Datorită terenului accidentat, lucrarea era dificilă. Stâlpii din lemn trebuiau plasaţi cu precizie pentru ca firele să nu ajungă aproape de sol. Oamenii din Văliug au săpat în stâncă pentru a putea fi amplasaţi stâlpii căraţi de un căruţaş plătit. „Şeful de echipă, Petru Birta, a fost primar la Clocotici. El a adunat oameni din zona sa, majoritatea necalificaţi care s-au calificat la locul de muncă. Maistru era Augustin Klips. Pentru angajarea căruţaşului am fost amendat”, rememorează inginerul Rozovleanu.
Odată reţeaua finalizată, postul de transformare de pe munte a fost echipat ca la carte de un lăcătuş experimentat, un neamţ al cărui nume trecerea timpului l-a şters din memoria dânsului. Lucrarea neamţului l-a liniştit şi pe inginerul Velincov, care se temuse că reţeaua spre Semenic ar fi putut distruge Centrala Crăinicel, dacă un trăznet ar fi lovit pe munte. Dar nu s-a întâmplat nimic, căci ing. Rozovleanu a făcut multe controale la linie ani de zile după inaugurarea acesteia, mai exact la revelionul 1963-1964. La petrecere au participat oameni aleşi de la nivel de judeţ. Printre ei, ing. Ion Jianu, şeful de la Gospodărirea Comunală Reşiţa, sau Carol Lonczar, pe atunci şeful planificării pe ţară, venit la invitaţia ing. Jianu, cu care Lonczar era prieten de când conducea uzinele din Bocşa.
Astăzi, linia construită de ing. Rozovleanu deserveşte toate cabanele de pe munte, inclusiv ski liftul. Ce-şi doreşte acum inginerul Gheorghe Rozovleanu? Ca tinerii care se simt atraşi de acest domeniu să urmeze specializări pentru a întreţine şi consolida sistemul energetic naţional.