TEREGOVA – La 85 de ani, Nicolae Ciurică este ultimul supravieţuitor din judeţ al luptei anticomuniste. Patru ani de luptă şi zece de închisoare, o viaţă cu stema regalităţii şi portretul Regelui.
În patru ani de luptă în munţii din Caraş-Severin şi Mehedinţi, în perioada 1950-1954, a trecut prin opt încercuiri, o dată a fost nimerit de cinci-şase gloanţe dar niciunul nu l-a rănit. Au trecut toate prin sacul cu merinde, iar unul a trecut prin Noul Testament pe care-l avea în sac. „M-a ferit Dumnezeu şi niciodată n-am fost rănit. Numai puterea Lui m-a ocrotit şi-am scăpat mereu prin minune dumnezeiască”, îşi aminteşte fostul luptător.
Originar din Titerleşti, lângă Baia de Aramă, Mehedinţi, Nicolae Ciurică a intrat în lupta anticomunistă în 1948. Pe atunci, tatăl său era omul de legătură al colonelului Uţă, cel care avea să moară în luptă pe Valea Almăjului, pe 12 februarie 1949. „În acelaşi an, tata a fost descoperit, arestat şi condamnat la un an de închisoare. Aşa am devenit eu om de legătură. În iulie 1950, am fost trimis cu o scrisoare la un alt om de legătură, Ion Avram din Sacu, Caraş-Severin. Atunci m-a săltat Securitatea care era pe urmele mele. Am reuşit să scap sărind din tren, am fugit la grupul de partizani şi-am rămas cu ei”, rememorează dl. Ciurică.
Lupta pentru ţară
Au urmat anii de luptă continuă, fie vară, fie iarnă. Partizanii, câte cinci-şase, săpau adăposturi în pământ prin care deviau apa izvoarelor prin vălăie din lemn bine camuflate. În noiembrie 1950, la Domaşnea, Nicolae Ciurică scăpa dintr-o încercuire făcută de trei cordoane de securişti. Cică ar fi fost 300, după cum i-au spus atunci martorii oculari. Un an mai târziu scăpa dintr-o încercuire petrecută la un canton din pădurile Semenicului. Atunci l-au nimerit gloanţele în sacul cu merinde şi Noul Testament pe care-l păstrează ca pe un semn al ocrotirii divine. „În iulie 1952, stabilisem cu un camarad ca, la 1 sau 2 septembrie, să mă întâlnesc cu tata, care ieşise din închisoare. Urma să-l văd în locul numit „Tavane” de pe Muntele Buza Oslii din Mehedinţi. Camaradul a fost prins şi a vorbit sub tortură. Eu nu ştiam nimic. La momentul presupusei întâlniri, vreo 35 de securişti m-au înconjurat, împărţiţi în mai multe grupuri. De fiecare dată veneau înarmaţi până-n dinţi, însoţiţi de câini de urmărire”, rememorează luptătorul de atunci.
Pe 22 aprilie 1954, Nicolae Ciurică şi camaradul său, Gheorghe Stănescu, erau prinşi la Cornereva, în casa unui om de încredere. Au fost vânduţi de omul lor, Toma Duicu, aflat într-un proces penal pentru furtul unor lemne, căruia comuniştii i-au promis eliberarea. Nicolae Ciurică a primit 25 de ani de închisoare din care a executat zece ani la Gherla, Aiud, Jilava, Mina de Plumb şi Baia Mare. Până în 1964, când Gheorghe Gheorghiu-Dej a dat decretul de eliberare a tuturor deţinuţilor politici. „Atunci l-au arestat iar şi pe tata, care a primit şapte ani şi i-a executat pe toţi. Mama murise în 1952, torturată de comunişti. Închisoarea a fost practic exterminare. Dimineaţa ne dădeau 100 de grame de pâine pe zi sau o bucată de turloi, la prânz şi seara primeam o ciorbă care, de fapt, era apă chioară. La Gherla ajunsăsem să cântăresc 39 kg”, îşi aminteşte dl. Ciurică.
O istorie continuă
După eliberare, s-a stabilit la Teregova, unde a lucrat ca tăbăcar haine din piele. A avut un atelier în cadrul Cooperativei de Consum înfiinţată de comunişti. A mers bine atelierul dar tăbăcarul n-a scăpat de ochii comuniştilor decât atunci când ţara a scăpat de tot de regimul lor. „Românii şi-au pus speranţele în marile puteri dar acestea ne-au făcut slugile lor. Numai conducerea e de vină, căci mulţi foşti securişti şi oameni nepotriviţi au ajuns în posturi cheie. Tinerii ar trebui să studieze istoria adevărată şi să fie mândri că-s români. Eu sunt de acord cu libera circulaţie dar să nu te rupi de ţara ta. Eu în pădure luptam cu tricolorul la pălărie şi cu banul de 100 de lei cu chipul Regelui pe el”, mai spune camaradul de odinioară, cu mintea brici chiar şi la 85 de ani.
Recent, l-a decorat preşedintele Iohannis, motiv de mândrie pentru partizanul din anii 50. Noul Testament găurit de glonţ îl ocroteşte şi acum iar la marile sărbători, teregovenii văd tabloul Regelui şi drapelul naţional cu stema regalităţii arborate în geamurile casei din Teregova, nr. 4.