Caraş-Severin, Romania

Prima săptămână din 2016 a fost haotică. Cel puțin aşa am perceput-o din atitudinile, comportamentele şi trăirile pe care le-am văzut la cei din jur.

Pe stradă, la magazin, la bancă, la şedinţa Consiliului Judeţean, în înghesuiala pentru agheasma de Bobotează, în discuţiile cu diverse cunoştinţe, agitaţia, nerăbdarea şi nefirescul au existat din plin. Sau poate mi s-a părut mie… Totuşi, nu cred că este normal ca un copilaş ce cade în mocirla de afară să fie certat de bunică de parcă a dărâmat parcul, apostrofat continuu şi cu o tonalitate cât să audă toată lumea că şi-a murdărit hăinuţele. Mai că nu am întrebat-o dacă vrea să îi spele hainele cu lacrimile lui. La fel, nu mi se pare normal nici să mergi într-o bancă, să nu te înţelegi cu angajatul de la ghişeu pentru că paznicul vociferează la telefon mai tare decât maşina de numărat bani.

Cât despre tradiţionala înghesuială de la Bobotează… acolo poţi auzi de toate. Preoţii fac slujba, se mai întorc din când în când încercând parcă să potolească murmurul mulţimii, dar credincioşii vorbesc. Unii cu alţii, sau la telefon. Într-un final, după ce fiecare îşi ia apă sfinţită cu sticluţa sau cu bidonul, se aşterne liniştea.

Te aştepţi ca la început de an oamenii să fie mai paşnici, mai liniştiţi după sărbători, să îşi pună ordine în gânduri, planuri. Nu te aştepţi la o cascadă de cuvinte jignitoare adresate de către un client casierei de la supermarket pentru că i s-a terminat rola sau pentru că nu este scanat codul unui produs. Lucrurile nu merg întotdeauna cum vrem, din cauza celui pe care ne vărsăm nervii sau a altora, cert este că uneori trebuie să mai avem în minte şi un strop de înţelegere pentru cel din faţa noastră. Încerc să îi înţeleg şi pe consilierii judeţeni. Mai sunt câteva luni până la alegeri şi unii vor să se facă remarcaţi. Unii vorbesc şi când trebuie şi când nu trebuie, alţii stau pe telefoane sau părăsesc şedinţa pentru că nu le place tonul celor din jur. Toţi cei prezenţi acolo, consilieri sau asistenţă, par nevorbiţi. Cert e că şedinţa de săptămâna trecută a demonstrat că tonul paşnic şi diplomaţia vicepreşedintelui Iova sunt prea permisive şi nu ţin loc de disciplină.

Aş putea să mai scriu şi de problemele cititorilor noştri din primele zile ale lui 2016, dar nu îmi ajunge spaţiul. În concluzie, suntem atât de nechibzuiţi uneori încât ne obosim unii pe alţii. Oricum, nici noi nu ştim de ce. Însă, în nebunia noastră cotidiană, aţi observat că Cerul nu oboseşte să răsară şi să apună în fiecare zi?

1 Comment

  1. Cu tot respectul domnul Iova nu prea are interes sa se agite si pare cam rupt de realitate! Cat despre HAOS, da, e jale…sa vedeti ce HAOS e in Administratia Locala, fiecare sef urla, se agita, da ordine pe care apoi le revoca si mai apoi tipa si mai tare ca nu au fost luate ordinele initiale la rezolvat…e o NELINISTE CRUNTA peste tot…PARANOIA!!!

Adaugă comentariu