Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – De câte ori nu auziţi în ultima vreme expresia asta ambalată în lehamite, mai ceva ca ciocolata în staniol, „Vai şi amar, nu se mai schimbă nimic!“. Păi nu se schimbă nimic într-o societate, comunitate sau sistem dacă individul rămâne acelaşi!

Dacă tu, ca individ, nu cauţi să ţi se întâmple lucruri bune și nu faci nimic să le opreşti pe cele rele, dacă tu te complaci să înoţi în mizeria umană, este normal că nu se va schimba nimic. Când consideri că ai doar drepturi oriunde ai fi, iar obligațiile sunt numai ale altora, când tu singur permiţi să fii făcut preş, când nu poţi să vezi dincolo de orizonturi înguste, când joci jocuri a căror miză nu te priveşte, atunci nu mai te plânge că nu se schimbă nimic.

De multe ori în viaţă, măsurăm cu paşii, cântărim cu mâna, evaluăm cu ochii, trăim fără să încercăm prea des să ne plimbăm prin tărâmul echilibrului, iar prea puţini dintre noi forţează limitele raţiunii pentru a înţelege corect situaţii şi oameni. Şi în fiecare zi avem aşteptări. Aşteptăm orice: să fie vreme bună, să ajungem undeva, un telefon, cuvinte ce nu au fost rostite, răspunsuri la întrebări, inclusiv la unele nepuse, atitudini. Da, asta aşteptăm cel mai mult, atitudini şi să ni se întâmple ceea ce dorim. Aşteptarea nu este o calitate, ci doar o formă a răbdării care arde timp şi nervi, cu atât mai mult cu cât are şi final imprevizibil. Să aştepţi mereu schimbarea cuiva, recunoştinţă pentru ceva, sau să se întâmple lucruri fără să acţionezi înseamnă riscul de a aştepta degeaba. Totuşi, aşteptările au și un rol pozitiv: ne maturizează şi ne ajută în situaţii delicate din viaţă. Nu îţi stă în puteri să schimbi alți oameni, nu le poţi impune ceea ce nu vor să facă şi nici nu îi poţi salva de ei înşişi. Oamenii vor continua să fie cine sunt ei până în clipa în care se vor decide să facă o schimbare și tot ce poți să faci e să încerci să-i ajuți.

Aceste schimbări se mai și produc. Aşa cum oricine se poate adapta regulilor dintr-un alt stat, adică se poate schimba fie şi numai pentru a-i fi bine pe moment, aşa orice individ realizează la un moment dat că trebuie să îşi aleagă singur luptele ce le duce. Că singur trebuie să îşi lărgească orizonturile și că tot singur se provoacă, se rănește și găseşte forţa de a merge mai departe. Orice om care priveşte numai spre negativul acestei lumi nu va vedea pozitivul, la fel și invers. Două atitudini dăunătoare în egală măsură pentru că lumea aceasta nu este doar un iad pe pământ, la fel cum nu este nici un paradis plin de flori și curcubee. Doar este. Am avut și am de a face cu oameni care văd, în funcție de temperamentul și experiențele lor, fie doar partea bună, fie doar pe cea rea, în orice situaţie, într-un lucru, într-un om. Şi i-am lăsat să plece încet din viaţa mea sau îi ţin la o distanţă care nu le permite să mă influenţeze. Recunosc că am avut şi încă mai am aşteptări, unele chiar m-au maturizat, dar dincolo de asta, nicicând nu mă pierd în eforturi fără sens în privinţa oamenilor pentru simplul fapt că eu cred că pe un om îl poţi ajuta mult, îi poţi deschide drumuri şi uşi, dar niciodată nu îl poţi salva de el însuşi. Poți doar încerca să-l ajuți, dacă merită…

FOTO: Rhett Wesley

Adaugă comentariu