REȘIȚA – Chiar dacă prefer să fiu o persoană optimistă, nu am exagerat niciodată când acul pozitivităţii a fost la minim să îl duc forţat la plus şi să acumulez anxietăţi. În general eu văd, atunci când un pahar este plin pe jumătate, şi partea lui plină, nu doar cea goală. Şi vreau să rămân aşa pentru că îmi face bine.
Gândind pozitiv nu am schimbat lucrurile pur şi simplu, însă mereu am avut energia şi curajul de a rezolva probleme și de a schimba situaţii. Pozitiv înseamnă să vezi ce poți schimba la tine astfel încât să-ți crești șansele, să fii conștient de calitățile tale, să le pui în valoare și să mergi mai departe. Nu am puterea lui Edison de a încerca să cred în ceva de 10.000 de ori (legenda spune că inventatorul american a încercat de zece mii de ori până a ajuns la un bec funcţional) şi, sincer, în multe privinţe nu mai vreau să mă amăgesc.
Nu mai vreau să mă amăgesc că, mâine, România va fi o ţară din care oamenii nu mai vor să plece, un loc în care respectul pentru valori îşi va relua locul pierdut demult. Nu mai vreau să cred că interesul pentru a face ceva ce să rămână generaţiilor viitoare este mai puternic decât cel personal. Nu mai pot să cred că promisiunile se vor concretiza în fapte, că onoarea mai contează, că mai există înţelegeri parafate doar prin cuvânt.
Nu mai vreau să mă amăgească vreo responsabilitate majoră a celor care au puterea de decizie în domenii cheie, că mai există şansa ca vreun tânăr foarte inteligent să nu îşi dorească să plece peste hotare. Nu pot să cred că mai avem idei constructive care să mai atragă mari investitori, că educaţia şi sănătatea îşi vor mai reveni, că vom mai tăia cumva din aroganţa unor politicieni, că vom avea mai puţine beizadele. Nu vreau să cred că se crede că nişte salarii imense vor repara probleme ce se adâncesc de ani de zile sau că nişte pensii nesimţite, date unora ce îşi molfăie timpul prin Parlament sau unora care încă sunt în putere să muncească, vor asigura României un viitor roz…
Nu mai vreau să cred că bunul simţ, puterea lucrului bine făcut, reuşitele corecte, respectul, raportarea la scări de valori şi modele, puterea exemplului vor mai fi prea curând la rang de cinste. Sigur că le regăsim şi azi în ţara asta, dar răzleţ, tot mai răzleţ. Aşadar, nu mai vreau să mă amăgesc. Nici măcar în ceea ce priveşte oamenii şi realităţile de lângă mine, dar am puterea să sper că într-o zi vom avea un premier care măcar să ştie să citească bine nişte însemnări care privesc ţara.
Rămân un om pozitiv pentru că aşa vreau eu, accept că trăiesc şi văd realităţi ce nu le determin eu, dar nici nu le pot ocoli. Vreau să ne schimbăm ca indivizi, ca mentalităţi, să fim o naţie ce îşi caută drumul corect. Vreau să mă uit în jur şi să cred altceva, dar până atunci chiar nu mai vreau să mă îmbăt cu apă rece…
Foto: marde-rooz.com