REȘIȚA – O spun și criticii literari care i-au întors pe toate fețele cea de-a 13-a carte de versuri, de departe considerată cea mai bună.
Răsfățat de ziua numelui, Nicolae Sârbu și-a lansat miercuri noul volum de versuri „Muza nu urcă la etajul trei“, apărut recent de sub tipar la faimoasa editură clujeană „Limes“, unde a mai publicat, de altfel și alte cărți.
El scrie în altă carte, deși nu crede, că n-are operă, dar cu noul volum, nu doar își completează opera, ci dă substanță etichetei de „poet neînțeles“ care dă bine oricărui discurs liric și îl autentifică în interval. „E cea mai bună carte a lui Nicolae Sârbu, o spun răspicat, din capul locului, a declarat criticul Adrian Dinu Rachieru din Timișoara, cel care i-a prefațat volumul și a participat la eveniment. Sigur, el nu se dezminte, e așa cum îl știm și din alte apariții, fantezist-ironic, dezinvolt, un sentimental deghizat, de fapt, mascându-și vulnerabilitatea dar, ceea ce reușește în acest volum, folosind rețeta autoironică, este un vârf al creației sale lirice“.
Așadar, se pare că a depășit volumul anterior „Piscina cu pioneze Stradivarius“ (2013), despre care, de asemenea, s-a spus că este cea mai bună și că Nicolae Sârbu a fost marele nedreptățit în 2014 la premiile Uniunii Scriitorilor din România – filiala Timișoara.
Din delegația scriitorilor de la Lugoj, poetul Remus Valeriu Giorgioni remarca: „Cu toate că e un sentimental ascuns, Nicolae Sârbu este un poet ironic și autoironic, are impresia că nimeni nu îl înțelege, că n-are operă și are un ușor complex de a nu fi înțeles. E neînțelesul lui că nu e cotat la adevărata lui valoare, dar este unul dintre marii poeți ai suprarealismului , reprezentativ pentru Banat.
Adrian Dinu Rachieru descoperă în opera lui un „haotism“, cuvânt inventat, care nu există în DEX. Poezia lui se raportează la haos, se situează undeva între cosmos și haos“.
Ardentă apărătoare a autorului, criticul literar Maria Nițu a apreciat că „viața poetului cu muza se desfășoară în mai multe etape. Invocată ca muza lui Homer, lasă impresia unui binom utopie-distopie. Se imaginează un fel de Ulise, dar în stilul lui ironic, autoironic și persiflant este un anti-erou, un Ulise care vine pe jos dinspre Troia, este un Ulise pe care muza nu-l ascultă, acea vrăjitoare Circe îl părăsește. Lui Nicolae Sârbu îi place să se joace de-a Olimpul din nevoia de a scrie o a doua lume, imaginată, care să-l salveze de lumea reală, meschină, care-i distruge iluziile. Întregul volum este o metaforă a condiției poetului“.
Format ca poet la școala echinoxistă din Cluj, Nicolae Sârbu trăiește și scrie de peste patru decenii la Reșița, unde a fost ziarist, profesor, director de bibliotecă și, înainte de toate literat. Din cele 21 de volume publicate, cartea lansată este cea de-a 13-a de poezie, despre care autorul a mărturisit pentru JCS: „Titlul este foarte cuprinzător și derutant, ca toate titlurile mele. E vorba despre lupta poetului cu sine însuși, în condiții din cele mai tensionate sau visătoare și lupta cu poezia. Muza poate fi deopotrivă femeia pe care o aștepți și muza antică pe care poeții o așteaptă dar, care poate să vină sau nu. Un fost coleg ziarist îmi recomanda să mă mut la parter. Nu e cazul, pentru că muza poate să nu vină nici la parter, nici în vârf de munte. Poeții care cred în poezie și nu sunt ai vremurilor acestea, ca mine, încă o așteaptă“.
Manifestarea a fost moderată de scriitorul Gheorghe Jurma și s-a bucurat de un public numeros.
