Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – N-au trecut nici două săptămâni de când s-au lipit afişe anti-mită în toate secţiile Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa, însă obsesia plicului a rămas.

Încă de la intrarea în spital, eşti întâmpinat cu un mesaj foarte clar afişat pe uşa principală: „În acest spital nu se primeşte mită“! Se vede bine, e scris cu majuscule roşii, să sară în ochi! Mesajul e dătător de speranţă pentru bolnavii mai săraci, care salută iniţiativa conducerii spitalului, menită să-i convingă pe oameni că personalul medical şi auxiliar are acum salarii comparabile cu cele din sistemul medical din străinătate. Pacienţii trebuie să înţeleagă că s-a dus vremea plicului salvator, datorită căruia li se dădea mai multă atenţie, un diagnostic şi un tratament corect. De la opincă la vlădică, toţi cei care lucrează în sistem sunt plătiţi cu vârf şi îndesat. Totuşi, se pare că mai încape ceva la ciorap, cu puţin efort încă se mai pot îndesa nişte suplimente financiare de la bolnavi. Asta pentru că nimeni nu e fraier să nu primească dacă i se dă. Atenţie, nu să ceară, ca în alte spitale din ţară, chiar să impună nişte tarife în funcţie de gravitatea cazului, ci să mimeze că n-a văzut momentul când i s-a îndesat plicul în buzunar.

De pildă, pentru o operaţie de colon, sub protecţia anonimatului, cineva a spus că a dat medicului 500 de lei, plus 200 de lei medicului anestezist. Fără să ne dea numele medicilor. Să fie clar: nici medicul care a făcut operaţia, nici anestezistul, nici măcar o asistentă, nimeni nu a cerut vreun ban. Bine, bine, atunci de ce a dat bolnavul banii? Pentru că aşa se obişnuieşte. Pentru că asta este mentalitatea. Ar face bolnavul o reclamaţie în scris? Nu, evident că nu, fiindcă el a dat banii, nu i s-au cerut. Era şi asigurat pe deasupra, însă a considerat că un plus de atenţie l-ar ajuta psihic să treacă cu bine peste „această încercare“.

Un alt bolnav, în acelaşi salon, spune că n-a dat nimic, nici medicului, nici asistentelor, nici infirmierelor şi e foarte mulţumit de cum e tratat. Medicul i-a spus că are salariu mare şi că nu primeşte nimic de la pacienţi. Aşadar, bolnavul a intenţionat să-i strecoare plicul în buzunar, însă medicul i l-a înapoiat. N-a fost nevoie să mergem nici măcar în alte saloane sau pe alte secţii, fiindcă un alt bolnav din salonul în cauză a spus că pentru amputaţia membrului inferior n-a dat nimănui nici un plic, nici medicului care a făcut operaţia, nici medicului anestezist. Mai dă câte 5 – 10 lei infirmierelor, ca să-i schimbe patul sau să-i schimbe pampersul, dar în rest nimic. Asta pentru că vine din străinătate unde oamenii, dacă au o problemă medicală mai serioasă, merg la spital, sunt operaţi şi când ies se simt mai bine, iar pentru serviciile medicale plătesc asigurare. Acolo nu există o asemenea mentalitate, prin care să fie nevoiţi să plătească suplimentar un medic, peste ce-i dă Statul la salariu, ca să-şi facă meseria pe care şi-a ales-o. Pe de altă parte, i s-ar părea o jignire la adresa medicului, care oricum s-a purtat mai mult decât omeneşte cu el, i-a vorbit frumos, a spus chiar că e „pacientul lunii“, fiindcă a colaborat extraordinar şi înainte şi după operaţie.

Deci, buba e tot la noi, dragi bolnavi şi aparţinători, în mentalitate. Trebuie să ne tratăm mai întâi de obsesia dării de mită sau de alte asemenea atenţii şi abia după aceea să ne operăm de ceva. Imaginaţi-vă un Doctor House care nu şi-ar mai da silinţa pentru cel mai bun diagnostic şi tratament fără vreun plic salvator cu verzişori din partea pacientului! Managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa, Waldemar Murgu, spune, pe bună dreptate, că „atâta timp cât nu există vreo reclamaţie din partea bolnavului, o reclamaţie scrisă şi înregistrată la compartimentul Relaţii cu Publicul, pentru declanşarea unei anchete interne, nu există caz de luare de mită“.

Dar afişele ar putea fi schimbate cu un mesaj mai sincer şi mai corect: „În acest spital nu se cere mită, dar se primeşte“.

Alexandra Gorghiu

Enable referrer and click cookie to search for pro webber