REȘIȚA – Sub genericul „Unirea-n cuget și-n simțiri“ a avut loc o prelegere despre semnificațiile evenimentului dedicată tinerilor. Acțiunea a fost organizată de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin și Muzeul Banatului Montan, cu participarea unui grup de elevi de clasa a IX-a de la Colegiul Național Tehnic „Cărășana“.
Despre însemnătatea actului de la 24 ianuarie 1859 au fost invitați să vorbească doi reputați istorici bănățeni: Ioan Hațegan, cercetător științific, membru al Academiei Române – filiala Timișoara și Adrian Deheleanu, muzeograf în cadrul Muzeului Național al Banatului din Timișoara. După ce i-a prezentat pe distinșii oaspeți, Angelica Herac, referent la CJCPCT i-a invitat, pe rând, să le vorbească elevilor despre eveniment.
Cercetătorul Ioan Hațegan, expert în istoria Banatului a evidențiat câteva momente: „În Banat au fost două tabere: «să ne unim cu țara» și cealaltă «să ne unim cu țara, dar cu condiții», adică să-i ajutăm și pe cei din vechiul regat să ajungă la nivelul nostru. Cel mai dur pentru aceste condiții a fost Traian Vuia, dar în final s-a renunțat. Culmea este că, toate guvernele României, din 1918 până astăzi, au luat din Transilvania, Maramureș, Banat, Bihor, mult mai mult din ce s-a produs și au dat în alte părți ale țării, să ajungă și ceilalți la nivelul acestor zone“. El și-a încheiat prelegerea în speranța că ne vom deștepta, pentru a deveni acel popor care, în realitate, suntem. De asemenea, referindu-se la Unire, indiferent că vorbim de Unirea mică sau de Unirea mare, el a spus că importantă este Unirea cea mai mare, adică unitatea românilor, la care trebuie să ajungem.
La această acțiune dedicată zilei de 24 ianuarie, istoricul Adrian Deheleanu de la Muzeul Național al Banatului din Timișoara, deși este specialist pentru perioada de după 1919, a vorbit despre Unirea de la 24 ianuarie 1859 ca fiind începutul Marii Uniri. El a amintit de Reforma fundamentală a lui Al.I.Cuza, respectiv naționalizarea averilor mănăstirești și a punctat câteva din momentele mai puțin cunoscute, evidențiind însemnătatea Arhivelor Naționale în conservarea documentelor. „Aș spune că nu a fost o Unire chiar mică, a spus muzeograful. Fără această Unire nu s-ar fi putut realiza Unirea pe care o numim cea mare, de la 1918. Dealtfel, nici atunci, nu toate teritoriile locuite majoritar de români s-au unit cu Regatul României. Se cunoaște foarte bine problema Maramureșului istoric, a românilor din Ungaria, a românilor din sudul Dunării și, cum spunea Nicolae Iorga, România este înconjurată de români, în continuare, și după 1918“.
Adresându-se elevilor din sală care, în majoritate, au 15 – 16 ani, muzeograful timișorean a vorbit despre conceptul de generație care face istoria prin participarea la evenimentele timpului său, el însuși neavând decât 16 ani în timpul Revoluției din 1989. El s-a referit și la generațiile de sacrificiu, cele sacrificate, remarcând că în istoria noastră recentă a existat o singură generație care se putea considera fericită, aceasta fiind generația anilor 1920, supranumită și generația frumoșilor „ani nebuni“. Deheleanu și-a exprimat, în finalul dizertației sale, dezamăgirea că în întreaga istorie a Europei contemporane, de la Primul Război Mondial încoace, nu există nici un neam, o țară care, dintr-un popor atât de sedentar cum am fost noi, să ajungă un popor care emigrează atât de masiv.
La capitolul explicații suplimentare, elevii, care au fost însoțiți de prof. Dan Oberșterescu, n-au avut de adresat invitaților nici o întrebare.