Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Momentul „zero“ al Reşiţei industriale, dar şi evenimentele care au marcat personalitatea şi destinul Fericitului Episcop Martir dr. Valeriu Traian Frenţiu, au fost evocate miercuri, 3 iulie 2019, la Centrul German „Alexander Tietz“.

Maestru în organizarea unor manifestări culturale de înaltă ţinută, Erwin Iosef Ţigla, preşedintele Forumului German şi al Asociaţiei Germane pentru Cultură şi Educaţie a Adulţilor din Reşiţa, nu a lăsat să treacă neobservată ziua de 3 iulie, data la care, în urmă cu 248 de ani, în 1771, la Reşiţa aveau să se aprindă primele două furnale, botezate Josephus şi Franciscus. Acesta a fost momentul „zero“ sau punctul de la care satul, pe atunci, Reşiţa, pornea pe drumul industrializării, intrând în paginile europene de istorie a fierului. Ţinând cont că în data de 11 iulie 1952, episcopul martir dr. Valeriu Traian Frenţiu îşi găsea sfârşitul în lagărul de exterminare din Sighetul Marmaţiei, dar şi faptul că recent a fost, în sfârşit, beatificat de către Papa Francisc, Erwin Iosef Ţigla a legat cele două momente într-o manifestare culturală complexă, avându-l invitat special pe Excelenţa Sa Alexandru Mesian, Episcopul Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice a Lugojului. El a spus că această manifestare este, dealtfel, dedicată Reşiţei şi oamenilor ei: „Eu încă mai cred în spiritul Reşiţei, nu m-am dat bătut, m-am dat bătut pentru alte lucruri, dar încă mai visez şi sper ca atâta timp cât Reşiţa, prin oamenii săi va exista, va exista şi spiritul Reşiţei“.

În prima parte a manifestării, specialistul în istorie industrială, Ada D. Cruceanu, a susţinut un expozeu despre parcursul Reşiţei din momentul aprinderii şi sfinţirii primelor furnale, completând cu date la fel de preţioase şi importante prezentarea făcută în urmă cu o săptămână la o altă manifestare dedicată celor 248 de ani de industrie reşiţeană. În acest context, ea amintit că „fără contribuţia uzinelor şi conlucrarea perfectă a acestora, ca într-un fel de înţelegere subterană, fântâna cinetică a sculptorului Constantin Lucaci n-ar fi existat, fiindcă nici oţelul nu era uşor de scos din uzină, nici alte uzine nu puteau produce o asemenea calitate a oţelului. Această înţelegere între uzină, administraţie şi populaţie a făcut ca Reşiţa să aibă ultimul mare monument al acelui spirit real al reşiţenilor, spiritul pierdut astăzi, de convieţuire în adevăratul sens al cuvântului“.

Fericitul „Episcop de Fier“

În partea a doua a evenimentului, preşedintele AGRU Reşiţa, Bogdan Andrei Mihele, a prezentat câteva repere biografice despre personalitatea Fercitului Episcop Martir dr. Valeriu Traian Frenţiu, iar după alte câteva intervenţii ale invitaţilor, inspirat de suferinţele pe care acesta le-a îndurat, Monseniorul Angelo Narcis Pop, Vicar General al Episcopiei Greco-Catolică de Lugoj, a propus să fie supranumit „Episcopul de Fier“, idee îmbrăţişată cu entuziasm de cei prezenţi la manifestare.

Tot despre personalitatea episcopului beatificat, Excelenţa Sa Alexandru Mesian, Episcopul Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice a Lugojului a făcut câteva precizări, după ce a felicitat-o pe Ada D. Cruceanu pentru expunerea ei despre fier: „Sigur că m-a impresionat, deoarece şi eu am lucrat în domeniu tehnic până în 1990, la Baia Mare, la Uzina Mecanică de Utilaj Minier, unde aveam colaborare cu Reşiţa. () Citind cartea deosebit de valoroasă a domnului inginer Romulus Ioan, „Istoria fierului“, mi-am dat seama ce bogăţie este. Dacă e vorba de «Episcopul de Fier», tocmai că dânsul s-a născut într-un centru muncitoresc“.

Excelenţa Sa a făcut şi o mică corectură referitor la faptul că Reşiţa îl revendică pe episcopul martir beatificat: „Văd că reşiţenii sunt foarte dornici de a-l însuşi pe episcopul Valeriu Traian Frenţiu, că este episcopul lor şi că este episcopul de Reşiţa. Chiar dacă e născut la Reşiţa, sigur, nu e greşeală, numai că era episcopul unei Dieceze mult mai mari decât limitată la oraşul acesta, fiindcă el a fost episcop de Lugoj timp de 10 ani, din ianuarie 1913 până în 1922. E singurul episcop din istoria Diecezei Lugojului care s-a născut în Dieceza noastră, ceilalţi nouă episcopi care au condus-o au fost veniţi din diferite alte locuri“.

Excelenţa Sa i-a mulţumit lui Erwin Iosef Ţigla că a găzduit o asemenea manifestare şi i-a oferit câteva daruri, respectiv o carte recent apărută despre Biserica Romano-Catolică din România – Istorie, Spiritualitate şi Patrimoniu, o Diplomă de Excelenţă, un rozariu special, primit de la Papa Francisc, precum şi „relicva exposibus“, realizat chiar din osemintele episcopului Ioan Bălan, însoţit de certificatul de autentificare. Emoţionat, Erwin Ţigla a mulţumit oaspetelui special pentru daruri, adăugând că acestea aparţin, de fapt, reşiţenilor.

Au mai avut câteva intervenţii Maria Novak, monseniorul Angelo Pop şi pictoriţa Ana Viorica Farkaş, cea care a realizat recent un portret al Fericitului Episcop Valeriu Traian Frențiu, ş.a. În cadrul manifestării a fost organizată şi o miniexpoziţie de cărţi, dipome, disctincţii, medalii şi ilustrate dedicate „Episcopului de Fier“.

Alexandra Gorghiu

 

Adaugă comentariu