Săptămâna trecută, la un an după ce intrase în insolvenţă şi se părea că soarta îi este pecetluită, Hidroelectrica a reuşit să revină, deocamdată, pe linia de plutire. Iar meritul pentru lucrul acesta, un adevărat miracol în România, îi aparţine lui Remus Borza, un individ a cărui aroganţă îmi displace. Poate părea exagerat cuvântul „miracol”, însă nu a fost deloc uşor să iei o companie de stat, căpuşată ani de-a rândul atât de o parte din clienţii săi cât şi de unii dintre angajaţi, cu largul concurs al conducerii, şi să o scoţi din insolvenţă. Şi asta într-o perioadă de criză.
Numai că, unii au considerat preţul plătit prea mare. Şi asta deoarece Borza a făcut ceea ce trebuia să facă un manager într-o situaţie de criză. În primul rând, le-a tăiat firul „băieţilor deştepţi”, care îşi clădiseră afacerile pe baza curentului electric plătit la un preţ ridicol (nu asta a deranjat cel mai mult, ci faptul că aceştia erau una din cele mai importante surse de venit pentru partide, iar acum nu mai pot fi mulşi de bani în schimbul unor contracte avantajoase cu Hidroelectrica).
Apoi, a dat afară angajaţi, de la vlădică până la opincă (deşi multe din fostele vlădici au revenit la cârmă), adică a stricat faimoasa pace socială pentru menţinerea căreia România a împrumutat zeci de miliarde de euro şi nenumărate companii de stat au ajuns la un pas de faliment plătind în continuare salarii şi păstrând angajaţi de parcă pentru ele criza nu exista. Interesant, toate astea au fost făcute fără să-i pese nici cât negru sub unghie de ţipetele sindicaliştilor, ale „băieţilor deştepţi” sau ale unei anumite părţi a presei.
Este oare acest preţ prea mare? Falimentarea unor indivizi care se cred patroni dar nu pot rezista pe piaţă decât ţinuţi în spate de stat, pe banii contribuabililor? Sau concedierea experţilor în plimbat hârtii dintr-un birou în altul pe salarii de mii de lei sau uneori chiar de euro? E prea mult pentru a salva principalul producător de energie al ţării şi, o dată cu el, poate şi UCMR-ul? Nici vorbă.
Fireşte, Remus Borza nu a lucrat pe gratis. Pentru salvarea Hidroelectrica a fost plătit, şi încă bine. Însă plătiţi au fost şi cei care au adus-o în insolvenţă. De aceea cred că experimentul Borza ar trebui repetat – la Poştă, la Oltchim sau la multe altele găuri negre ale economiei româneşti. Dacă Hidroelectrica va scrie cifre negre şi nu roşii, atunci Borza chiar lucrează EFICIENT.
Nina Curiţa