Caraş-Severin, Romania

OŢELU ROŞU – „Firuţ Mihuţ nu a ajuns la mit, mai trebuie să scrie câteva cărţi, să mai treacă viaţa pe lângă el, fiindcă miturile sunt esenţa artei“.

Probabil că niciodată n-a fost mai plină cancelaria Liceului Bănăţean din Oţelu Roşu decât în urmă cu câteva zile când a găzduit lansarea volumului de versuri „Periplu”, carte prin care Firuţ Mihuţ şi-a făcut debutul editorial.

După cuvântul de deschidere rostit de prof. Daniela Chelbea, directorul instituţiei de învăţământ care a găzduit manifestarea, a vorbit prof. dr. Carmen Oltean, de la Catedra de Limba şi Literatura Română din cadrul Liceului Bănăţean. După ce şi-a exprimat regretul că la acţiune nu sunt prezenţi şi elevi, care, studiind manualele de literatură, trăiesc cu impresia că toţi poeţii au murit, pentru a le arăta că, din fericire, poeţii trăiesc, sunt printre noi şi ne permit accesul într-o lume în care foarte puţini pot pătrunde.

Dascăl al autorului în şcoala generală, prof. univ. dr. Dumitru Jompan a recunoscut că, aflând cu surprindere de îndeletnicirile literare ale fostului său elev, Firuţ Mihuţ, a exclamat: „Marga, iată că s-a născut al patrulea poet al tău!”.

Prof. univ. dr. Marcu Mihail Deleanu s-a referit la poezia lui Firuţ Mihuţ pornind chiar de la titlul volumului – „Periplu” –, care înseamnă călătorie lungă (şi anevoioasă) pe mări şi oceane. „Acest periplu este, cred eu, călătoria poetului prin viaţă, dar şi călătoria textelor sale prin sertare, în ani, după cum deducem din cele scrise pe coperta a patra a cărţii“.

Ultimul care a vorbit despre volumul „Periplu” a fost criticul, scriitorul şi editorul Gheorghe Jurma, care a recunoscut, sincer, că nu ştie ce e poezia, deşi a condus Cenaclul literar „Semenicul” şi a editat numeroase cărţi de poezie. „Poezia este întotdeauna ceea ce spune teoria şi istoria literară că este, şi încă ceva pe deasupra. Dacă nu are ceva pe deasupra, sau ceva în plus, atunci nu e poezie”. Directorul Editurii „Tim” a mai spus că, în poezie, există o ierarhizare, vorbind, în ordine, despre folosirea epitetelor, a metaforelor şi ajungerea la mit, care este ultimul nivel, la care doar puţini, foarte puţini poeţi acced. „Firuţ Mihuţ nu a ajuns la mit, mai trebuie să scrie câteva cărţi, să mai treacă viaţa pe lângă el, fiindcă miturile sunt esenţa artei. Referindu-ne la metafore, am să citesc o poezie, Alchimie, în care încearcă să descopere sensurile ultime ale existenţei: «Cândva, trudeam să scoatem,/ Printr-o ciudată alchimie,/ Lumina din polemica cenuşii.// În noaptea utopiilor,/ N-aveam nevoie de felinare,/ Căci ne ghida ochiul furtunii.// Dimineaţa priveam în oglindă/ Şi zăream împleticindu-se/ Floarea-soarelui… desculţă.». Dacă o să spuneţi că aţi înţeles în întregime poezia, o să mă supăr pe mine, fiindcă eu nu am reuşit. Iată cum aici se scrie poezie fiindcă sunt multe elemente concrete, dar dincolo de ele mai există loc de interpretări, loc de mister, ceea ce este absolut necesar în orice poezie bună, ca să poată fi detaşată de marea maculatură care se scrie şi se publică”.

Manifestarea a fost organizată de Asociaţia Culturală „Grănicerii Văii Bistrei” şi de Catedra de Limba şi Literatura Română a Liceului Bănăţean Oţelu Roşu.

Adaugă comentariu