RĂCĂȘDIA – Când nu luptă cu flăcările sau cu vicisitudinile naturii, un tânăr pompier lasă uniforma și se avântă în lupta cu… agricultura. Este povestea lui Dumitru Cristian Momin, de 41 de ani, din Răcășdia.
Munca la câmp a deprins-o încă din copilărie, de la părinții lui. I-a intrat în sânge și mereu a făcut parte din viața lui. A preluat de la părinți o suprafață de 3,5 ha, la care a mai adăugat încă 5 cumpărate de el. În 2017 a accesat programul „Tânărul fermier” și cu prima tranșă de bani, 30.000 euro, a cumpărat utilaje noi și a amenajat un atelier de reparații pentru maşinile agricole. L-a dotat cu elevator, flexuri, bormașini, compresoare și tot ce mai e necesar pentru a nu mai bate 120 de km până la cel mai apropiat centru de reparații utilaje agricole, la Timișoara, atunci când ceva cedează.
Muncește alături de soție și părinți. Fiecare își aduce aportul cum poate. Meseria de pompier îi oferă câte 48 de ore libere pentru fiecare tură de 24 de ore lucrate, iar omul nostru îşi valorifică la maxim timpul liber. Dumitru cultivă porumb zaharat, grâu, orz, dar are și un mic solar de 100 de metri pătrați în care produce legume… aproape bio. „Încercăm să mergem spre calitate, să oferim un produs cât mai natural posibil și cât mai gustos. Am fost în vizită în multe țări din Europa și am văzut cum fac ei agricultură intensivă, pe suprafețe uriașe. Totul e forțat și cantitatea primează în fața calității. Noi încercăm să facem invers. Suntem mai încăpățânați“, glumește Dumitru.
Dorește să extindă solarul și să ajungă la 1.000 de metri pătrați ca să se poată încadra la programul „Tomata“. Tot ce produce vinde în piețe și pe la cunoștințe. Nu produce cantități uriașe. Sau cel puțin nu încă. Pentru că Dumitru are visuri mărețe. Vrea să mai cumpere pământ și ar vrea să se asocieze cu alți fermieri. „Dacă unul vine cu cereale, altul cu legume, altul cu produse lactate sau carne, am avea altă prestanță când am negocia cu posibili cumpărători de cantități mari. Le-am prezenta o ofertă variată de produse. Și dacă mai sunt și produse naturale, succesul ar fi garantat. Lumea a început să caute și în piețe și magazine calitatea. Mai bine ar da un ban în plus, dar ar cumpăra un produs autohton și natural”, ne mai zice Dumitru.
Iată că după crescătorul de oi din Băuțar și cel din Armeniș, mai întâlnim alt tânăr agricultor care privește cu optimism ideea de asociație. Se formează ușor-ușor un curent care dă speranțe viitorului agricol din județul nostru. Oamenii încep să lase prejudecățile la o parte și încep să realizeze că unde-s mulți puterea crește și ideile sunt mai multe, mai bine analizate, iar șansele de succes cresc exponențial. Să sperăm doar că și autoritățile abilitate vor sprijini cum trebuie înființarea de asociații și vor informa oamenii despre beneficiile lor. Și atunci putem să ne gândim la un viitor în care vom mânca aproape exclusiv produse românești, crescute într-un mod cât mai natural, iar banii cheltuiți de cumpărători vor rămâne la noi în ţară.
Flavius Militaru