La ora actuală, problema delicată a județului este AquaCaraș. Unii o înțeleg, alții vorbesc despre ea fără să știe ce înseamnă. Unii primari merg la ședințe, garantează pentru datoriile operatorului de apă, alții doar vorbesc. Consiliul Județean ține ședințe extraordinare pentru acest subiect, Prefectura le anulează pentru că se vrea ca totul să fie legal.
Caraș-Severinul, un județ și așa rămas de căruță în zona de vest, riscă să ajungă la sapă de lemn dacă în al 12-lea ceas cei care-l conduc, și nu mă refer doar la ceea ce a mai rămas din șefii Consiliului Județean, nu găsesc o rezolvare a problemei AquaCaraș. O societate care, într-adevăr are un personal supradimensionat, dar care implementează proiecte europene de sute de milioane de euro. Fără gropi în caldarâm nu am avea rețele noi.
Da, prețurile sunt mari la apă și canalizare, servicii care de altfel lasă de dorit uneori, dar ceea ce e mai grav e că falimentul acestei societăți, din ce în ce mai preconizat, se va răsfrânge asupra fiecărui locuitor al județului după ce administrațiile locale vor fi obligate să restituie zeci de milioane de euro fiecare. Poate de aceea, astăzi, mai mulți edili discută la București posibilele soluții de ieșire din această criză. Altfel, s-ar putea ca fotoliile de primar de municipii și orașe să nu mai fie atât de râvnite de posibili candidați în iunie 2016. Părerea mea este că, dacă se vrea, problema AquaCaraș se poate rezolva. Dacă nu există interesul aducerii unui alt operator de apă, poate din vreun județ vecin (!?), atunci situația celui cărăşean se poate redresa fără atâta tam-tam. Iar cei care vor rezolva situația vor avea tot dreptul să facă și curățenie prin curtea acestuia.
La nivel național, toată lumea vorbește de tinerii arși în acel club din București. Lacrimile părinților îndurerați îi vor face pe mulți să se gândească de două ori dacă își mai lasă copilul la 15 ani prin cluburi. De fapt, club e mult spus, o locație care aducea aminte de o magherniță, o hală care avea să însemne sfârșitul pentru niște oameni veniți să petreacă o seară cu prietenii, ascultând muzică. Vor fi din nou anchete, opinia publică freamătă, ieri au ieșit în stradă peste zece mii de oameni, unul, doi, trei indivizi vor fi găsiți vinovați. Așa, și? Îi aduce asta înapoi pe tinerii care au murit din cauza lăcomiei unor patroni care au primit aprobări pentru a ține concerte într-un spațiu cel puțin impropriu?
Privind la tot ce se întâmplă în județ şi în țară, am tot mai mult senzația că trăim într-un haos bine controlat și nu zăresc deloc pârghiile care să ne scoată din el. Vizavi de viețile făcute scrum ale acelor tineri am auzit tot mai des expresia: viața asta nu e nimic. Greșit. Viața asta este totul, noi suntem nimicurile din ea…