Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Lacrimi, emoții, suspine, surprize, aplauze, dezlănțuire. Returul dintre Liverpool și Barcelona? Nici vorbă, doar bietele alegeri europarlamentare și ce-a rămas în urma lor.

Deși e mult mai important ce s-a întâmplat la alții (cum ar fi revenirea explozivă a lui Farage în Marea Britanie sau victoria lui Orban în Ungaria, dovadă că nu te pui cu opţiunea cetăţeanului), să vedem totuși cu ce ne-am ales noi.

PSD. Aparent, social-democraţii sunt marii învinşi. E drept, PSD-ul a suferit o înfrângere, însă nu una atât de dramatică pe cât pare. În primul rând, pesediştii nici nu prea s-au dat de ceasul morţii la acest scrutin. Pentru ei, Bruxelles-ul este un obiectiv secundar, deoarece de acolo le vin doar bani pe care nu-i pot manevra cum vor și o iritare constantă cu statul de drept, lupta anticorupţie şi alte nimicuri din astea. Nu, adevăratele lor surse de putere şi de bani sunt fiefurile locale, şi doar pentru astea se vor lupta pe viaţă şi pe moarte. Așteptați prezidenţialele și mai ales localele,  atunci veți vedea implicare adevărată de la ei, nu acum. Plus că nici nu erau prea dornici să pornească toată maşina electorală și să transpire de dragul lui Dragnea. S-a văzut indiferența cu care au tratat faptul că nici nu se terminaseră de numărat voturile și marele lor lider era deja în drum spre Rahova; până și Antenele au scos mai mulți în stradă când Felix și-a mutat domiciliul… Sau credeți că PSD nu mai poate să-și mobilizeze fanii? Ba poate oricând, motiv să aibă. Și atunci ce fac pesediştii dacă nu luptă să-și scape stăpânul? Simplu: se calcă în picioare să se spele pe mâini de el şi se pregătesc pentru viitorul război civil din interiorul partidului.

PNL. Surprinzător pentru toată lumea şi mai ales pentru ei, liberalii s-au trezit peste noapte principalul partid din România. Nu că ar fi câştigat ei, ci că pur şi simplu ceilalţi au pierdut, așa că e o victorie dar nu una înălţătoare. Cum-necum, cu un Orban plictisit(or) și o listă deschisă, din Dumnezeu știe ce motive, de Rareș Bogdan, liberalii le-au luat fața social-democraților. Problema e că, așa cum ne-au obișnuit de mult timp, acum bat pasul pe loc și nu știu încotro să se îndrepte. Deocamdată.

USR. Fără-ndoială, Uniunea a avut cel mai mult de câștigat de pe urma acestui scrutin. Și-a dublat procentele și și-a găsit locomotive electorale în Dan Barna şi Dacian Cioloș pe care nu-i dă afară din casă charisma, dar tot e un mare pas înainte în comparație cu de-alde Nicușor sau Clotilde. Chiar dacă mai au multe de învățat, pluseriștii, și în special membrii lor de rând, au demonstrat că sunt capabili de mai mult decât să țipe că cine nu votează USR e vândut lui Dragnea și Moscovei. Altfel spus, copiii încep să crească.

Însă  vin vremuri grele. În timp ce ei au obținut maximul posibil în clipa de față, PSD încă mai are rezerve pe care le poate introduce în luptă la nevoie. Așa că cea mai mare greșeală pe care PNL și USR o pot face acum e să se culce pe lauri și să spere că oamenii oricum îi vor vota indiferent ce vor face doar pentru că nu sunt PSD, adică exact tâmpenia monumentală de după alegerea lui Iohannis, care a dus la avalanșa social-democrată. În plus, USR va avea o misiune și mai dificilă. Singuri nu pot învinge PSD-ul așa că vor avea nevoie de liberali, numai că la capitolul corupți nici PNL-ul nu e ușă de biserică, singurul motiv pentru care nu e pe primul loc și aici fiind existența PSD-ului. Așadar, Uniunea va avea de făcut o alegere foarte delicată: fie rămâne fidelă principiilor sale și refuză apropierea de PNL, riscând astfel ca PSD să câștige viitoarele alegeri, fie le încalcă și se aliază cu liberalii, acceptând tacit neregulile din interiorul PNL. Două opțiuni la fel de nedigerabile pentru USR, însă partidul poate da dovadă de o abilitate politică mult peste ce a arătat până acum.

În rest, generălimea din UNPR s-a făcut de râs strângând mai puţine voturi decât locurile Arenei Naţionale, Băse calcă hotărât pe urmele fiicei sale (și nu invers, cum s-ar fi aşteptat pe vremuri unii), iar la final avem și o revenire neașteptată (măcar pe scena românească, dacă nu pe cea europeană).

Ştiţi cum e cu mătreaţa, nu? Nu e vreo maladie, dar e unul dintre acele lucruri care apar când te aştepţi mai puţin. Aşa că te speli, îţi freci scalpul şi cu peria de sârmă dacă trebuie, iar după tot chinul ăsta te uiţi în oglindă şi răsufli uşurat că ai scăpat de ea. Până când te îmbraci, preferabil într-un negru elegant, apoi când ai ajuns în oraş observi cu stupoare că, după toate eforturile tale disperate, din capul tău începe să ningă: ghici cine a revenit! Cam aşa şi cu PRO România!  Pentru PSD! Oricât de elegante vor avea costumele, oricât de mult se vor feri, pesediştii  vor avea nevoie de Ponta…

Adaugă comentariu