REȘIȚA – A mai rămas o săptămână până la alegeri, iar curiozitatea în privinţa rezultatelor este mare.
Şi chiar dacă lupta principală pentru forul judeţean se dă între Vela şi Mocioalcă, un duel PNL-PSD existent la toate primăriile (ceea ce mă face să zâmbesc amintindu-mi de zilele USL-ului), cu siguranţă vor fi şi ceva surprize, nume şi feţe noi la Consiliul Judeţean şi la consiliile locale. Însă până vom vedea cine ne va conduce, eu mă bucur că toţi candidaţii la CJ s-au plimbat prin judeţ. Sigur, în trecere nu au putut măsura toate problemele, dar măcar maşinile lor au simţit gropile sau plombele puse la mişto de pe multe drumuri, s-au delectat cu peisajul bălăriilor de pe terenurile agricole nelucrate, au mai auzit şi înjurături, şi binecuvântări, şi sper că ceva-ceva s-o fi prins de ei.
Este adevărat că viitorul preşedinte al Consiliului Judeţean nu o să se apuce să sape grădinile cărăşenilor şi nici nu îi va lua de guler pe nesimţiţii care-şi aruncă gunoaiele în Nera sau te miri pe unde. Nu asta e menirea lui, însă trebuie să cunoască toate problemele judeţului, fie ele mari sau mici, şi să vegheze la rezolvarea lor. Dacă vrea şi are în jur oameni competenţi, care nu îl mint, nu-i va fi deloc greu să facă asta. Iar pentru Caraş-Severin trebuie făcut ceva, nu poate să rămână eternul judeţ al lacurilor, cascadelor frumoase şi speranţelor deşarte. E prea puţin ca atâţia oameni, străini sau români, doar să vină, să facă poze, să admire tot ce avem, de la cristalinul apelor la luciul şerpilor (şi ăia tot mai mulţi), şi apoi să plece. E trist să rămânem numai cu zâmbetele lor şi cu sărăcia noastră. Dar ca să avem turism ne trebuie infrastructură şi să ştim să servim. Deocamdată, aşa cum foarte bine îmi spunea cineva, noi nu ştim să servim…
Şi ar mai fi multe de amintit. Aş putea vorbi despre locurile de muncă, oprirea exodului tinerilor şi a oamenilor calificaţi, neajunsurile din spitalele cărăşene şi multe altele, lucruri de care atât cei ce vor conduce judeţul cât şi cei din fruntea comunităţilor locale vor trebui să se ocupe, pentru că de aia ne cer să-i votăm. Scuze pentru a nu mişca lucrurile nu prea mai sunt. După 5 iunie, proiectele mari, inițiate de Frunzăverde, trebuie să continue, altele şi mai mari trebuie să urmeze. Nimeni nu mai are chef sau răbdare să întrebe ce va fi mâine, ci aşteaptă acel ceva de dincolo de mâine. Alo, băieţi, oricare veţi fi, Caraş-Severinul este un judeţ pe care voi trebuie să îl aşezaţi şi pe o hartă a binelui!