REȘIȚA – Săptămâna trecută scriam că realităţile în care trăim mă fac să nu mai vreau să mă-mbăt cu apă rece în privinţa vreunei schimbări în bine. Un prieten bun mi-a spus zâmbind: „Măi, ai dreptate în ceea ce spui. Ştiu că nu este bine ceea ce se întâmplă şi este clar că lucrurile vor merge tot mai prost. Dar gândeşte-te că nu trăieşti în Siria sau în Africa unde oamenii mor de sete, de foame, de boli…“.
Normal că o astfel de afirmaţie te blochează, recunoşti că eşti un fericit al sorţii că nu te-ai născut acolo unde răul este la tot pasul. Dar parcă totuşi, dacă m-am născut aici, de ce realitatea aia care poate fi frumoasă nu e aşa cum trebuie? Cam atât am vrut să mai spun despre lucrurile ce nu depind de noi, dar pe care le trăim pentru că nu le putem ocoli.
Cele care depind de noi le putem schimba, finisa, realiza, înfrumuseţa ori urâţi după cum vrem noi. Şi chiar sunt multe lucruri pentru care viaţa merită trăită. Aşadar, după ce ne trece impulsul de a pleca departe de toţi şi de toate, după ce ne odihnim și ne liniştim, să ne reamintim chestiile simple care contează cu adevărat. Să trăim pentru momentele în care avem impresia că un zâmbet rupe orice lacăt. Să ne bucurăm de toate clipele în care observăm lucruri pe lângă care ceilalţi trec nepăsători. Să trăim pentru binele pe care îl facem pe ascuns şi pentru strălucirea din ochii celor pe care îi bucurăm.
Să trăim pentru a purta doruri şi pentru momentele în care ele se transformă în îmbrăţişări, pentru surprizele plăcute şi pentru cuvintele frumoase pe care le rostim sau auzim. Să ne bucurăm când reuşim să trimitem gânduri în răsărit sau în apus, când nicio zi nu a trecut degeaba. Să ne bucurăm că nu putem renunţa la vise, să ne simţim bine când renunţăm la prieteniile ce au fost mai slabe decât coniacul preferat. Să fim mulţumiţi pentru tăria avută atunci când în loc de vorbe goale am preferat tăcerea. Să trăim pentru momentele în care râdem din suflet cu cei dragi, pentru cele în care evoluăm trecând peste obstacole dificile, pentru cele în care nu am făcut compromisuri şi am ales să rămânem noi. Să trăim pentru oamenii cărora le pasă de noi, pentru cei care nu existăm doar ca interes, pentru cei care ţin minte că nu îţi plac alunele, pentru cei care nu uită că ţii la o anumită atitudine şi că ceaiul de tei este preferatul tău. Să trăim pentru cântecele preferate, pentru cărţile ce nu le-am citit încă, pentru locurile pe care am vrea să le vedem. Să trăim pentru lucrurile simple care ne fac să ne simţim bine, pentru oamenii care ne bucură, pentru locurile care ne atrag, pentru chestiile care ne fac să înţelegem că viaţa merită trăită.
Şi da, mă bucur că nu trăiesc în cine știe ce zonă distrusă, iar asta mă va face să nu îmi mai beau dimineaţă cafeaua pe fugă, ci să o savurez. Dar chiar vreau ca pe lângă bucuria că trăiesc azi, aici, vreau să o am şi pe aceea că mâinele acestui loc va fi tot o bucurie…
Foto: cheatsheet.com