REŞIŢA – Este întrebarea la care răspunde un revoluţionar reşiţean convocat la protestele din municipiu. „Legea de recunoştinţă nu este o lege de asistenţă socială. Iliescu, practic, a transformat revoluţionarii în asistaţi social“, spune Cristian Vîlceanu.
Cristian Vîlceanu are certificat de revoluţionar, dar nu a beneficiat de indemnizaţia ce i-o oferă această calitate. „Am fost invitat la manifestaţii într-un mod mai puţin elegant. Un tovarăş din piaţă mi s-a adresat cu «domnule Vîlceanu, nu veniţi cu noi, staţi doar la etajul doi?» Practic, la întrebarea de ce nu sunt în piaţă, pentru că sunt revoluţionar şi nu susţin manifestaţiile de acum, trebuie să reamintesc că în ’89 am fost să strig «jos comunismul», nu «daţi-ne salam». Prin Legea 321 ni se recunoaşte calitatea de revoluţionar. Am făcut ceva, am deschis porţile, am creat posibilitatea să fie libertate, să fii în piaţă şi să strigi la autorităţi. Or, mai liber decât atâta nu poţi să fii. Şi, după ce strigi toate lucrurile acestea, adaugi invective şi mai şi pleci acasă. Mi s-ar părea foarte normal să ne respectăm. Eşti liber să faci ce vrei, în limitele bunului simţ. Legea de recunoştinţă nu este o lege de asistenţă socială. Iliescu, practic, a transformat revoluţionarii în asistaţi social“, a ţinut să precizeze Vîlceanu.
Cristian Vîlceanu susţine că nu doreşte să facă parte din categoria acestui tip de revoluţionari şi merge mai departe susţinând că cei care protestează în piaţă de mai bine de două săptămâni „nu sunt vocea poporului“.
„Cei din piaţă sunt nişte oameni supăraţi, nişte oameni care au probleme, dar care nu vorbesc în numele meu. La ora actuală, dacă vrei să conteşti un anumit lucru ai posibilităţi legale. Sunt nişte oameni care au fost susţinuţi, dar acum se întorc pentru că cineva le-a luat cireaşa de pe tort într-o perioadă de criză. Şi eu am probleme şi-mi lipsesc banii pe care mi i-a luat Boc, de nu-i adevărat. Mie mi-a luat bani din salariu, pentru că nu primesc indemnizaţie de revoluţionar, deoarece eu câştig mai mult decât mediul pe economie“, a mai spus Vîlceanu. Referitor la cele declarate, lui Cristian Vîlceanu nu îi este teamă de posibilele reacţii pe care le-ar putea avea, deoarece consideră că este într-o situaţie delicată din start.
În principiu, ca revoluţionar nu îşi regăseşte locul printre cei care i-au solicitat prezenţa în Piaţa 1 Decembrie 1918 în aceste zile.
„Aşa cum m-am luat la luptă cu miliţienii în 1989, nu mi-e ruşine să mă iau la luptă cu colegii mei revoluţionarii. În decembrie eram vreo 250, «garda celor 200», şi în consiliu maxim 50 de persoane, şi acum sunt 520 de revoluţionari. Altă discuţie este că mi s-ar părea normal să facem curăţenie. Cei care strigă acum în piaţă nu sunt cei care au vorbit la tribună. Vorbesc de zilele 20-21 şi 22 decembrie 1918 dimineaţa. Dacă sunt cetăţeni, nu revoluţionari, cei care protestează acum în centrul Reşiţei, atunci să nu mă cheme nominal“, a mai ţinut să precizeze Cristian Vîlceanu.
Flavius Rotariu