Caraş-Severin, Romania

Aşa era, atunci, acel spaţiu ascuns între blocuri, dominat de mirosul de hârtie veche al înţelepciunii, volume care ni se ofereau, relegate şi recopertate în culori fade, neatractive la prima aparenţă. Şi totuşi, atunci, copiii citeau.

Acum, spaţiul Secţiei pentru Copii şi Tineret a Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici“ din Reşiţa este la fel de ascuns între blocuri, ca înainte, dar mutat doar în clădirea vecină. Cărţile au devenit mai colorate, mai comerciale, mai atractive, mai… la modă, spaţiul e plin de ornamente, doar timbrul mirosului a rămas acelaşi.

Copiii însă nu mai vin. „Cel mai trist este că nu se mai citeşte! O bibliotecă prin asta trăieşte“, ne mărturiseşte bibiotecarul Maria Păun, una dintre zânele copilăriei, pe care am găsit-o tot acolo, după exact un sfert de veac. Aceasta ne-a prezentat, cu dezamăgire, situaţia: „Cel mai mult mă doare că nu mai sunt copii care să spună: «Ce carte îmi recomandaţi?» şi care să pună preţ pe sfatul nostru. Vin, se uită şi iau cu totul altceva decât ar trebui, însă niciodată ce le recomandăm“. Bibliotecarul Adina Bujor, acum în aceeaşi secţie, spune că numărul copiilor a scăzut de-a lungul timpului.

Mai există şi dascăli care-şi amintesc de spaţiul magic al cărţii pentru cei mici, şi-i trec pragul împreună cu elevii, pentru diverse acţiuni. Cu aceste ocazii, biblioteca prinde, pentru scurt timp, viaţă.

Ca să încheiem pe un ton optimist, am asistat la vizita a două eleve de clasa I, care răsună încă în sufletul zânelor copilăriei: „Ce carte ne recomandaţi?“, a întrebat mama unei fetiţe…

Antoniu Mocanu

Adaugă comentariu