REȘIȚA – Cred că toţi, mai devreme sau mai târziu, ne spunem mai mult nouă înşine că am lăsat prea mult din viaţă să treacă pe lângă noi, fără să fim în centrul propriului univers.
Îţi trebuie să înoţi prin valuri de întâmplări bune şi rele, să cunoşti fel şi fel de oameni, ca să realizezi că diferenţa dintre ceea ce eşti şi ceea ce vrei să fii este ceea ce faci. Îţi trebuie să treci prin fel de fel de momente pentru a înţelege că viaţa e o înşiruire de clipe preţuite sau pierdute, o sumă de îmbrăţişări, bucurii, tristeţi, oameni întâlniţi şi pierduţi, şanse de care am profitat sau şanse ratate.
Există momente în care nu trebuie să justifici nimic, acelea trăite doar pentru tine. Există momente în care nu îţi va spune nimeni unde începe un drum şi unde trebuie să te opreşti, ce obstacole vei întâlni sau ce oameni vei cunoaşte. Nu-ţi va spune nimeni când trebuie să taci, când să te odihneşti, sau când să plângi. Sunt acele momente în care trebuie să alegi singur.
Există momente în care ai nevoie de sprijin, de înţelegere, de ajutor. Sunt acele momente în care poţi să vezi mâinile întinse spre tine, dar şi acelea în care poţi, fără resentimente, să cerni oamenii de lângă tine. Există momente în viaţă în care poţi întâlni oameni care să te ajute să te schimbi din acel oricine cu care te-ai obişnuit în acel cineva după care tânjeai.
Există momente în care ignorăm propriile probleme crezând că aşa ele pot să dispară, fugim de soluţii până când acea fugă îşi cere preţul. Există momente în care vedem doar în celălalt rătăcirea prin încercări zadarnice, împotmolirea în frustrări. Sunt acele clipe în care avem impresia că este prea mult spre a ne uita şi înspre ce mai facem noi, doar pentru că este atât de simplu să arunci o privire numai spre ce face celălalt.
Există momente în care credem că celălalt este prea tânăr şi lipsit de experienţă pentru a crede că poate sau că este prea bătrân ca să mai poată. Există acele momente în care credem că vârsta este ceva ce li se întâmplă doar celorlalţi, fără să ne gândim că fără echilibru în gândire nu poţi cântări nimic, nu poţi aprecia corect.
Există momente în care ne punem întrebări al căror răspuns îl ocolim sau acceptăm, există clipe în care vrem să mai răsfoim prin trecut doar pentru că avem impresia că putem găsi acolo ceva care să ne dea curaj în prezentul ce nu îl putem aprecia că e chiar lângă noi.
Există momente în care nu vedem nimic. Şi sunt acelea în care vedem orice, de la adolescentul ce căra două plase fără să se uite în telefon la cei care privesc numai spre telefoane, de la fata care plângea rugându-se la uşa bisericii la cei care scuipă la doi metri de tine, de la bărbatul cu mâinile crăpate de muncă la cei pentru care ziua începe la terase, de la nimicul care se aude ciudat la zgomotul ce nu se mai observă.
Există momente în care trăim emoţii, de la zâmbet la lacrimă şi invers. Viaţa este despre astfel de momente. Şi întotdeauna limitele vor fi pentru unii ziduri, iar pentru alţii ferestre!
Nina Curița