REŞIŢA – Cei care au pus umărul la construirea celor mai importante clădiri administrative şi social-culturale din judeţ s-au întâlnit şi în acest an.
Întâlnirea de suflet a constructorilor se ţine de şase ani, este o tradiţie deja ca această fumoasă meserie să fie cinstită pe măsura realizărilor, de aceea începând cu acest an ea este dedicată tuturor constructorilor. Aproximativ 60 de persoane, muncitori, maiştri, ingineri din fosta Întreprindere Judeţeană de Construcţii Montaj Caraş-Severin, dar şi constructori de astăzi ai Reşiţei de mâine, au venit sâmbătă seara cu soţiile pentru a sărbători împreună această zi şi pentru a-şi aduce aminte de momentele memorabile ale activităţii lor. Ironia sorţii a făcut ca iniţiativa să vină în momentul tragic al despărţirii de un coleg constructor, când unii au realizat că o construcţie bine făcută le poate supravieţui. Omul trece, dar rămâne lucrul mâinilor sale, de aceea s-au gândit să ţină legătura unii cu alţii, să se întâlnească o dată pe an şi pentru a se veseli. Inginerul Constantin Sprînceană spune că din echipa sa nu mai e nimeni în viaţă, dar a rămas măiestria lor: „Nimic nu e mai frumos decât construcţiile! Când mergi într-un oraş, ce vezi mai întâi? Construcţiile! Nu vezi cum e viaţa omului pe dinăuntru, dar vezi cum e pe dinafară. E şi mai frumos când meseria se transmite din tată în fiu, cum este în cazul inginerilor Ion Georgescu şi Silviu Jula, care au reuşit să le insufle şi copiilor lor dragostea pentru această nobilă meserie“. Este, într-adevăr, remarcabil, în condiţiile în care numărul meseriaşilor a scăzut îngrijorător, iar cei care aleg să muncească în construcţii, majoritatea preferă să construiască pentru alţii, în străinătate, unde se plăteşte mai bine.
Unde sunt meseriaşii de altădată?
E regretabil că lucrul bine făcut şi durabil al meseriaşilor de altădată nu se compară nici de departe cu lucrul de mântuială al celor care nu văd altceva în construcţii decât banul. Astăzi se construieşte superficial, pe ideea „lasă că-i bun şi-aşa“ sau „lasă că ţine“, „banul să iasă“. „Un mozaicar, bunăoară, a explicat inginerul Sprînceană, acum 30-40-50 de ani, făcea 2 ani de şcoală profesională. Acum pentru toate meseriile e suficient 6 luni. Nu se poate aşa ceva, pentru că şcoala profesională era şi de cultură generală, erau şi materii care ne aşezau în rândul oamenilor. Regret că tinerii nu sunt educaţi în spiritul muncii. Şi noi ne-am distrat, ne distrăm şi acum, dar munca-i muncă! Eu le spun tinerilor să îmbrăţişeze munca de constructor, pentru că este una dintre cele mai frumoase meserii, lasă ceva în urmă. Blocurile pe care le-am construit noi au rămas în picioare, rezistă şi acum. În decembrie 1989 am sperat că materialele vor altele, mai de calitate dar, din păcate nu mai sunt meseriaşi. Dacă atunci aveam materialele de acum, mai construiam o Reşiţă şi încă alte oraşe în judeţ“.
Reverenţă în faţa constructorilor
Invitat la „Ziua tuturor constructorilor“, liderul sindical al UCMR, Gheorghe Despa, i-a felicitat pe constructorii Reşiţei de astăzi: „Eu mă înclin în faţa lor şi le mulţumesc pentru tot ce au realizat pentru noi. Dacă privim în timp, au luat în piept căldura verii şi au îndurat frigul iernii, dar clădirile construite de ei rezistă. Îi felicit pentru această sărbătoare a lor, care e unicat în ţară“. De asemenea, liderul BNS Caraş-Severin, Nicolae Drăgan, care a lucrat la fosta IJCM şi a ţinut un discurs emoţionant a subliniat: „A fost, este şi va rămâne în continuare un lucru deosebit această zi a constructorilor, pe care aşteptăm an de an să o sărbătorim. Meseria de constructor înseamnă pentru mine ceea ce înseamnă „abecedarul vieţii“ sau „cei şapte ani de-acasă pe care-i dă o mamă“.
Pentru colegii trecuţi în rândul drepţilor s-a ţinut un moment de reculegere, aceştia fiind omagiaţi şi în foaia volantă „Constructorul“ editată de Comitetul de organizare a întâlnirii, care apare cu acest prilej din 2017. Evenimentul a fost încununat de o expoziţie de fotografii care ilustrează obiectivele construite, clădiri care şi astăzi sunt funcţionale: Muzeul Judeţean, Blocul Unicat din Centrul Civic, cartierele Moroasa I, Moroasa II cartierul Govândari, cinematograful Dacia, sediile Consiliului Judeţean şi Primăriei, hotelul Semenic care, din păcate, a ajuns cum a ajuns, dar care e încă în picioare, ş.a. Din păcate, în cei 28 de ani care au trecut de la Revoluţie, în Reşiţa şi chiar în judeţ, s-a construit cât a construit fosta IJCM într-un an.