REŞIŢA – Remarca Ovidiu Roşu, directorul filialei cărăşene a Arhivelor Naţionale, referindu-se la victimele „experimentului comunist“. Ziua deţinuţilor politici anticomunişti din perioada 1944-1989 a prilejuit, în 9 martie, lângă troiţa dedicată acestora, din Parcul Cărăşana, o comemorare la care au participat inclusiv prefectul judeţului, Florenţa Albu, şi viceprimarul Adrian Dacica. Momentul obişnuit al săvârşirii slujbei de pomenire a fost urmat de cel al depunerii de coroane de flori.
„În anul 2011, după atâţia ani şi după atâtea aşteptări, în sfârşit s-a declarat Ziua deţinutului politic anticomunist din România din perioada 1944-1989, iar în calendarul ortodox este ziua pomenirii sfinţilor mucenici. Pentru că deţinuţii noştri, morţii noştri, eroii noştri sunt şi mucenicii noştri în acelaşi timp“, sublinia Cornelia Fetea, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi a Victimelor Dictaturii Comuniste din România, filiala Caraş-Severin. Aceasta a ţinut să precizeze că, aşa cum prevede legea, autorităţile centrale sprijină organizarea acestor comemorări, acordând tot felul de facilităţi, însă organizaţia reşiţeană nu s-a bucurat de aşa ceva din partea autorităţilor locale, însă a subliniat că este nevoie ca această umbră a trecutului ţării să fie cunoscută de toată lumea: „Să ştie tineretul, pentru că am observat că în ultimul timp, istoricii, cercetătorii, toţi sunt interesaţi de ce s-a întâmplat în acest regim de represiune, pentru că a fost cel mai crud din Estul Europei. Români contra români, persoane nevinovate, doar pentru că au avut credinţa străbună, şi-au apărat patria, glia şi Tricolorul, pentru asta au suferit şi au făcut ani grei de temniţă. Nu au dorit niciodată ca cizma roşie să pună stăpânire pe teritoriul nostru. Şi totuşi au biruit comuniştii şi au adus ani grei de închisoare. (…) Suntem tot mai neputincioşi, povara anilor ne apasă, ceasul nostru bate şi plecăm, dar vrem să rămânem în istorie, să ştiţi şi dvs. ce s-a întâmplat în Valea Caraşului, în munţii Caraşului şi să transmiteţi mai departe pentru ca adevărul să se cunoască, istoria nu trebuie trunchiată. Sunt sigură că cei care s-au mânjit cu sângele martirilor noştri cândva or să dea o socoteală unei autorităţi mult mai superioare, şi acea autoritate se numeşte Dumnezeu. Iar noi ne rugăm la bunul Dumnezeu să-i odihnească, pe sufletele celor deportaţi în Bărăgan, în a cărui glie au rămas, fără cruce, aproape 100 de copii şi 700 de adulţi. Au fost 3 milioane de deţinuţi politici în închisorile comuniste, au sfârşit dintre ei 800 de mii. Şi ceilalţi care s-au întors, au venit cu mari restricţii şi interdicţii. Nici la familie n-au putut să-şi destăinuie suferinţele pentru că nu au avut voie“. Potrivit Corneliei Fetea, în Caraş-Severin mai sunt în jur de 900 de persoane (cu tot cu urmaşi) care au avut de suferit ororile comunismului.
Nicolae Ciurică din Teregova ne-a povestit cum a fost condamnat 25 de ani de regimul comunist, din care a făcut zece ani, trei luni şi opt zile. La care se adaugă alţi patru ani, petrecuţi în prigoană prin munţii Banatului şi ai Mehedinţiului, când a fost urmărit. „Multe ar fi de spus. Sunt supărat că şi astăzi ne conduc tot comuniştii“, conchide Nicolae Ciurică, decorat de Președintele Klaus Iohannis şi proaspăt cetăţean de onoare al comunei Teregova.
Concluziile legate de câte ştim sau, mai bine zis, de câte nu ştim le-a conturat Ovidiu Roşu, directorul filialei judeţene a Arhivelor Naţionale: „Experimentul comunist a fost unul nefericit! S-a discutat vizavi de numărul victimelor, autorii de specialitate vorbesc undeva de la 100 de mii până la două, trei milioane. Probabil că niciodată nu se va şti câţi au murit, câţi au suferit. Putem doar să ne amintim, să scoatem în evidenţă ceea s-a întâmplat atunci şi să învăţăm. Cei care au fost împotriva elitei României din anii respectivi erau tot români, întorşi unii împotriva altora“.