Săptămâna trecută a fost una plină. Am avut alegeri, am avut spectacol. USL-ul jubilează, PDL-ul sângerează. La congresul lingerii rănilor au zburat capete, mâini şi picioare, pereţii au fost pictaţi artistic cu eşecul portocaliu. Pe lângă asta, „Guernica“ lui Picasso e desen de grădiniţă. „Poporul“ lui Diaconescu visează. O să vină statul care „să le dea!“
Restul poporului, adică nu cerşetorii, milogii, asistaţii social profesionişti, „dă-mi şi mie“, muritorii de foame şi de lene care trăiesc pentru a se plânge de cât de mari sunt familiile şi cât de mici sunt ajutoarele, se holbează – incredibil! Păi dragilor, incredibilă a fost doar credinţa voastră că „poporul“ va fi conştient de importanţa alegerilor, că îşi va folosi umbrela de pe umeri, că se va deştepta în noaptea de sâmbătă spre duminică şi va veni la urne cu mintea limpede, nu înecată în zeci de mii de euro, case şi maşini date pentru toată lumea, că doar „e oamenii săraci, maică“. Dacă aţi crezut asta, voi sunteţi cei care aveţi nevoie să vă deşteptaţi şi să priviţi în jurul vostru. Că doar aveţi ce vedea!
Un individ bagă cuţitul în preot în mijlocul bisericii. Şocant! Ponta anunţă că va creşte impozitele (ca să vezi, nici anul ăsta nu pupăm „trai decent“). Surprinzător! Boc a câştigat la Cluj. Răsturnare de situaţie! Boc şi-a dat demisia. Nemaipomenit! Nemţii s-au scârbit şi spun răspicat că şi Germania are nişte limite. Uimitor! Grecii rânjesc şi spun că nu, germanii trebuie să tragă în continuare şi să le dea „drepturile“. Nesimţire!
E vreunul din aceste lucruri surprinzător? Poate doar pentru orbi. Revenind la alegeri, pentru mine, în toată această săptămână haotică, două lucruri m-au mirat: rezultatele slabe obţinute de Tabugan şi numărul mare al celor care i-au trădat pe Frunzăverde şi pe Vela… Trădările astea chiar ar putea fi o lecţie pentru amândoi acum când aventura abia începe.
Nina Curiţa