CARANSEBEŞ – Institutul de credit „Noua Cassă de Păstrare din Caransebeș” și-a construit frumosul sediu în Piața Mică a orașului, între 1909 și 1910!
Proiectată de prolificul arhitect timișorean Karl Hart, cel care a dat soluția arhitecturală, printre altele, și pentru Primărie ori Palatul Comunității de Avere, această clădire impozantă a fost realizată în stil neogotic, cadrând perfect din punct de vedere arhitectural cu Sinagoga aflată la doar câțiva zeci de metri distanță, realizată cu un deceniu și jumătate mai devreme, în același stil. Ceea ce surprinde la această clădire este soluția constructivă remarcabilă și unică în epocă, în arealul caransebeșean, de a include albia Canalului Morilor (cunoscut îndeobște ca Ieruga orașului) în perimetrul construit, astfel că apa intra în clădire, o traversa și la ieșire, pe strada laterală, actualmente V. Alecsandri, cotea brusc la dreapta într-un unghi destul de strâns. În urma desființării acestui braț artificial al râului Sebeș în anii 1960, spațiul rezervat albiei din interiorul imobilului a fost reamenajat funcțional, însă din păcate orificiile de intrare și ieșire a apei nu au fost păstrate ca elemente arhitecturale, golurile din ziduri fiind pur și simplu astupate. Azi, clădirea este monument istoric de importanță locală.
Conform celor scrise de documentaristul caransebeşean René Demeter, un pasionat al istoriei oraşului, pe procaransebes.blogspot.com, clădirea a servit ca sediu Noii Case de Păstrare, care în anul 1925 devine Prima Bancă Grănicerească S.A. Caransebeș. În anul 1930, imobilul este vândut la prețul de 2.000.000 de lei către inginerul timișorean Adam Cucu. Cu titlu informativ, suma respectivă echivalează astăzi cu 168.462 de euro. După cel de Al Doilea Război Mondial ajunge în posesia Statului Român, care își intabulează dreptul de proprietate în Cartea Funciară abia în 1962.
La momentul construirii, clădirea era gândită astfel încât, pe lângă funcția de sediu al Institutului de credit, să aibă și diverse spații care să fie închiriate, fiind astfel o adevărată Casă de raport (numită și casă de închiriat), o investiție imobiliară. Amplasarea construcției nu a fost făcută în mod întâmplător, pentru ea fiind ales un loc în ceea ce se numea pe atunci Piața Mică sau Piața Iosif, un loc central al orașului, în imediata vecinătate a angro-ului Mariei Halle, ce opera într-un edificiu ce a fost reconstruit în perioada interbelică și a servit de atunci ca bancă, azi sediul BCR. Palatul era menit să domine arhitectural piața, țel pe care l-a atins cu brio. În perioada comunistă, în acest imobil s-a instalat Policlinica, ce a funcționat aici până la darea în funcțiune, în anul 1972, a actualului spital municipal, care are prevăzută din construcție o clădire separată cu spații pentru policlinică.
Totodată, la parterul imobilului a funcționat mulți ani o cafenea cu acces din str. V. Alecsandri, după ce canalul Ierugii a fost desființat și transformat în stradă. La începutul anilor 1980, în clădire s-au instalat birourile OCL-ului, întreprinderea de stat prin intermediul căreia se efectua comerțul socialist pe plan local. După privatizarea acestei întreprinderi, clădirea a găzduit în spațiile sale diverse firme, birouri și magazine. În anii care au urmat, imobilul a fost renovat, cu păstrarea/refacerea în mare parte a ornamentației originale.
JCS-Gabi Berger
